Enumerația, repetiția, antiteza, hiperbola și aliterația

• Enumerația înșiruie mai mulți termeni de aceeași natură, substantive, adjective sau verbe, legați prin virgulă sau prin „și”: „În rucsac aveam o sticlă, o hartă, un fluier și o lanternă.” Transcrii toți termenii înșirați, nu doar o parte.
• Repetiția reia același cuvânt, aceeași expresie sau aceeași construcție, ca să sublinieze o idee sau o stare: „Mergeam, mergeam și nu se mai vedea nimic.” Nu o confunda cu enumerația: în repetiție același cuvânt revine, în enumerație termenii sunt diferiți, dar de același fel.
• Antiteza opune două idei, două imagini sau două stări contrare, ca să iasă în evidență diferența dintre ele: „Era bătrân la trup și tânăr în gânduri.” Se sprijină de multe ori pe cuvinte cu sens contrar, dar contează opoziția ideilor, nu simpla prezență a unor antonime.
• Hiperbola exagerează o trăsătură, o cantitate sau o întâmplare, ca să impresioneze: „Am bătut un drum cât o lume până la tine.” Exagerarea trece dincolo de ce este credibil: „foarte frig” doar întărește o însușire, nu este hiperbolă.
• Aliterația repetă aceeași consoană, sau același grup de consoane, în cuvinte apropiate, ca să creeze un efect sonor: „Ploaia plânge peste pajiști” repetă sunetul „p”. Contează sunetul pe care îl auzi, nu litera scrisă, așa că citește fraza cu voce tare.
• Când cerința cere figuri de stil diferite, alegi figuri de feluri diferite. O enumerație și o repetiție, de pildă, sunt două figuri diferite; două repetiții nu sunt. Transcrie fiecare figură cu toate cuvintele ei și scrie apoi numele ei.

Proba durează 120 de minute; se acordă 90 de puncte, plus 10 puncte din oficiu. Întrebările de limbă sunt în Subiectul I, partea B; ortografia și punctuația se notează și în răspunsurile scrise. Programa trimite la DOOM3.