Verbul: modurile și timpurile, cum le recunoști

• Verbul este partea de vorbire care arată o acțiune, o stare sau o schimbare. Își schimbă forma după persoană (I, a II-⁠a, a III-⁠a), număr (singular, plural), mod și timp. Când verbul are înțeles de sine stătător, el este verb predicativ: „Elevii cântă”, „Ploaia cade”.
• Programa îți cere patru moduri verbale: indicativul (acțiunea este prezentată ca reală), conjunctivul (acțiune dorită sau posibilă, cu „să”), condițional-⁠optativul (acțiune care depinde de o condiție sau este dorită, cu „aș, ai, ar…”) și imperativul (ordin, rugăminte, la persoana a II-⁠a). Verbul unei forme se selectează întreg, cu auxiliar cu tot: „am cântat”, nu doar „am”.
• Modul indicativ are șase timpuri: prezentul („cânt”), imperfectul („cântam”), perfectul simplu („cântai”), perfectul compus („am cântat”), mai-⁠mult-⁠ca-⁠perfectul („cântasem”) și viitorul („voi cânta”). Un timp este simplu când are o singură formă („cânt”, „cântam”, „cântai”, „cântasem”) și compus când se formează cu un verb auxiliar („am cântat”, „voi cânta”).
• Verbele auxiliare din programă sunt a fi, a avea și a vrea. Perfectul compus se formează cu formele auxiliarului a avea și participiul („am, ai, a, am, ați, au + cântat”); viitorul cu formele auxiliarului a vrea și infinitivul scurt („voi, vei, va, vom, veți, vor + cânta”); conjunctivul perfect cu „să fi” și participiul („să fi cântat”); condițional-⁠optativul perfect cu „aș fi” și participiul („aș fi cântat”).
• Celelalte moduri au mai puține timpuri: conjunctivul are prezent („să cânt”) și perfect („să fi cântat”); condițional-⁠optativul are prezent („aș cânta”) și perfect („aș fi cântat”); imperativul nu are timpuri și are numai persoana a II-⁠a: „cântă!” (singular), „cântați!” (plural). Imperativul negativ are, la singular, „nu” și infinitivul scurt, adică infinitivul lipsit de „a”: „Nu cânta!”. La plural rămâne forma afirmativă, precedată de „nu”: „Nu cântați!”.
• Un verb care nu are înțeles de sine stătător și leagă subiectul de un nume predicativ este verb copulativ. Programa numește opt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a rămâne și a însemna. Același verb poate fi predicativ sau copulativ: în „Bunica este în grădină”, „este” înseamnă „se află” (predicativ); în „Bunica este învățătoare”, „este” are nevoie de numele predicativ „învățătoare” (copulativ).

Proba durează 120 de minute; se acordă 90 de puncte, plus 10 puncte din oficiu. Întrebările de limbă sunt în Subiectul I, partea B; ortografia și punctuația se notează și în răspunsurile scrise. Programa trimite la DOOM3.