Tema
Iubirea trăită ca prezență și ca trecere: iubita se ivește din toate lucrurile lumii, apare o clipă, apoi trece, iar îndrăgostitul rămâne singur.
text poetic
«În dulcele stil clasic» de Nichita Stănescu — comentariu, figuri de stil (bacalaureat)
Pașii unei domnișoare coboară din tot ce e în jur: dintr-un bolovan, dintr-o frunză, dintr-o seară, dintr-o pasăre. Eul liric îi aude, îi cere să mai rămână și știe că vor trece. Aici găsești poezia citită pe strofe, după numerele versurilor, prozodia ei de cântec, figurile de stil, tema, încadrarea în neomodernism și subiectele de bacalaureat din 2021–2026 la care o poți folosi.
- Autor
- Nichita Stănescu (1933-1983)
- Publicare
- în revista «Luceafărul», 8 martie 1969; în volum: «În dulcele stil clasic», 1970
- Specia
- poezie lirică de dragoste
- Curent / perioadă
- neomodernism (generația anilor 1960)
- La bacalaureat: profil real și umanistautor canonic al programei · Tipul de text din programă: text poetic
- Drepturi: protejat de dreptul de autor până la sfârșitul anului 2053
Pe scurt
începe de aiciPoezia are cinci catrene și un vers final, singur. În primele două strofe, pasul iubitei, numită „domnișoară”, se ivește din lucrurile lumii: dintr-un bolovan, dintr-o frunză, dintr-o seară, dintr-o pasăre. Versul „Pasul tău de domnișoară” revine de patru ori, ca un refren.
Strofa a treia povestește o clipă de iubire: pasul a fost zărit într-o undă și i-a scufundat inima. În strofa a patra eul liric îl roagă să mai rămână, iar în a cincea stă întins sub un soare mic și aurit. Ultimul vers desparte ce trece de ce rămâne: „Pasul trece eu rămân”.
Textul poeziei
Poezia este protejată de dreptul de autor, așa că nu o reproducem aici: citește-o în manual sau în volum, înainte de lectura de mai jos. Are 21 de versuri; numerele de la lectura pe secvențe și de la figurile de stil le numără de la primul vers (fără titlu), ca să le găsești în carte.
Numerotarea versurilor urmează ediția: «Luceafărul», anul XII, nr. 10 (358), 8 martie 1969, p. 4 (ciclul «În dulcele stil clasic»)
Eul liric și situația
Eul liric este un îndrăgostit care vorbește la persoana I și i se adresează iubitei la persoana a II-a („Pasul tău de domnișoară”). Iubita nu are nume și nici chip: din ea se vede, sau mai ales se aude, doar pasul.
Situația lirică este o așteptare și o despărțire. Prezența iubitei se simte în toată natura, apoi într-o clipă de întâlnire; eul liric cere ca pasul să mai rămână, deși știe că va trece, iar el va rămâne singur.
Lectura pe secvențe
vers cu vers- versurile 1–4
Pasul care coboară din lucruri
Incipitul, „Dintr-un bolovan coboară”, pune iubirea într-un loc neașteptat: pasul domnișoarei vine dintr-o piatră grea. Versul 3 îl face să vină dintr-o frunză verde și palidă, adică din cel mai ușor lucru al naturii. Între greu și ușor, iubita se ivește din toată materia lumii.
Versurile 2 și 4 sunt identice: refrenul „Pasul tău de domnișoară” se întoarce după fiecare imagine nouă. Iubita este numită prin pasul ei, o parte în locul întregului, iar cuvântul «domnișoară» dă poeziei un ton de cântec vechi, politicos și jucăuș.
- versurile 5–8
Seara și pasărea
Strofa a doua repetă construcția: un vers care începe cu «dintr-o» și refrenul. Acum pasul vine dintr-o înserare și dintr-o „pasăre amară”. Imaginile trec de la lucruri la timp (seara) și la o ființă vie (pasărea), iar epitetul «amară» aduce prima umbră de tristețe.
Strofa se încheie cu punct, singurul din primele două strofe: seria imaginilor din care coboară pasul se oprește aici. Până acum totul a fost o enumerare legată prin aceeași formulă; de aici poezia trece la o întâmplare.
- versurile 9–12
Clipa întâlnirii
Strofa a treia începe cu o repetiție, „O secundă, o secundă”: întâlnirea durează doar o clipă. Versul următor este construit neobișnuit, „l-am fost zărit”: o formă de perfect compus legată de un participiu, pe care gramatica nu o cere. Abaterea este voită și dă versului un aer de vorbire veche sau naivă.
Pasul este zărit într-o undă, adică în apă, ca o imagine reflectată. Detaliul unei funde roșcate este singurul semn concret al iubitei, iar ultimul vers spune efectul: inima eului liric se scufundă încet. Rimele strofei (secundă, undă, fundă, afundă) repetă același sunet de patru ori.
- versurile 13–16
Rugămintea
Strofa a patra este o rugăminte adresată iubitei: să mai rămână cu mersul ei. Mersul se aude pe timpanul eului liric, deci iubita este acum mai ales un sunet. Versurile devin mai scurte, de șapte silabe, iar rima trece pe ultima silabă: ritmul se strânge.
Eul liric se numește blestemat și „semizeu” în același timp: iubirea îl înalță aproape de zei și îl face să sufere. Explicația vine în versul 16, cu o propoziție simplă: îi este foarte rău.
- versurile 17–20
Eul liric întins sub un soare pitic
Ultima strofă îl arată pe eul liric nemișcat, întins, vorbindu-i iubitei aproape fără cuvinte. Cadrul se micșorează și devine decor: soarele este pitic, aurit și ca un mozaic, ca soarele unei picturi vechi sau al unei icoane.
Imaginea unește cele două fețe ale poeziei: forma clasică, ornamentală, și ironia jocului. Un soare mic, de aur și de mozaic, nu mai e soarele naturii, ci al unei lumi făcute de artă, în care eul liric stă și așteaptă.
- versul 21
Versul final: „Pasul trece eu rămân”
Ultimul vers stă singur, fără rimă și fără pereche. Cele două propoziții, alăturate fără virgulă în revistă, opun mișcarea iubitei, care trece, nemișcării eului liric, care rămâne. Poezia se încheie cu o antiteză scurtă și cu sentimentul trecerii timpului: refrenul de la început, pasul care venea, devine acum pasul care pleacă.
Prozodie și compoziție
- Strofa
- cinci catrene (strofe de câte patru versuri) și un vers final izolat, 21 de versuri în prima tipărire
- Măsura
- versuri scurte: 8 silabe în strofele 1–3 (Pa-sul-tău-de-dom-ni-șoa-ră, v. 2), 7 silabe în strofele 4–5 și în versul final (Pa-sul-tre-ce-eu-ră-mân, v. 21)
- Ritmul
- trohaic, cu accentul pe silabele impare: PA-sul TĂU de DOM-ni-ȘOA-ră; un ritm de cântec, ușor de ținut minte
- Rima
- aproape monorimă: aceeași rimă leagă versurile fiecărei strofe (-ară în strofa 2, -undă în strofa 3, -ic în strofa 5); feminină în strofele 1–3, masculină în strofele 4–5; versul final nu rimează
- Refrenul
- versul „Pasul tău de domnișoară” revine de patru ori în primele opt versuri (v. 2, 4, 6, 8)
- Compoziția
- trei momente: pasul iubitei ivit din lucruri (strofele 1–2), clipa întâlnirii și rugămintea (strofele 3–4), eul liric singur și concluzia (strofa 5 și versul 21)
Figuri de stil
Fiecare figură, cu exemplul copiat din text și numărul versului în care stă.
refrenulversul 2
Pasul tău de domnișoară
Același vers revine după fiecare imagine din primele două strofe. Leagă lucrurile atât de diferite într-o singură prezență și dă poeziei sunetul unui cântec vechi.
metonimia (sinecdoca)versul 4
Pasul tău
Iubita este numită prin pasul ei, o parte în locul întregului. Din ea rămâne doar mișcarea, ceva care vine și trece, iar asta pregătește versul final.
imaginea neașteptatăversul 1
Dintr-un bolovan coboară
Pasul ușor al unei domnișoare coboară dintr-o piatră grea. Alăturarea surprinde și spune, din primul vers, că iubirea se ivește din orice colț al lumii, chiar din cel mai greu.
epitetulversul 7
pasăre amară
Un epitet care nu descrie pasărea, ci starea eului liric: în seria imaginilor apare prima umbră de tristețe, care va crește până la sfârșit.
repetițiaversul 9
O secundă, o secundă
Cuvântul repetat întinde clipa întâlnirii și, totodată, arată cât de scurtă a fost; eul liric se agață de ea.
abaterea gramaticală voităversul 10
l-am fost zărit
Forma «l-am fost zărit» nu este cea a gramaticii obișnuite. Stănescu folosește des asemenea abateri: aici versul capătă un aer naiv sau arhaic, potrivit cu stilul de cântec.
oximoronulversul 15
Blestemat și semizeu
Eul liric este în același vers blestemat și semizeu. Cele două cuvinte opuse arată ce face iubirea: îl înalță și îl chinuie deodată.
antitezaversul 21
Pasul trece eu rămân
Versul final opune trecerea iubitei rămânerii eului liric. Este concluzia poeziei: iubirea și timpul trec, iar omul rămâne cu amintirea lor.
Personaje
- Eul liric (îndrăgostitul)
- Vorbește la persoana I și îi vorbește iubitei. Îi aude pasul peste tot, trăiește o clipă de întâlnire, o roagă să mai rămână și se simte deodată blestemat și semizeu. La sfârșit stă nemișcat și singur: pasul trece, el rămâne.
- Domnișoara (iubita)
- Nu are nume și nici portret. Apare doar prin pasul ei, prin mers și printr-o fundă roșcată zărită o clipă. Este prezentă în toată natura și totuși trecătoare, ca o apariție.
Cum se citește poezia
Poezia este un cântec de iubire spus în formă clasică. Iubita se ivește din lucrurile lumii, de la piatră la pasăre, așa cum în poezia lui Stănescu iubirea schimbă felul în care se vede lumea. Nu iubita e descrisă, ci urma ei: pasul, mersul, o fundă.
Titlul promite un stil «dulce» și «clasic», iar poezia îl respectă: versuri scurte, ritm trohaic, refren, aproape monorimă, ca într-un cântec vechi sau într-o romanță. În același timp, imaginile sunt moderne și surprinzătoare (un bolovan din care coboară un pas, un timpan, un soare pitic de mozaic), iar gramatica e încălcată voit. Clasicul este reluat cu joc și cu ironie.
Finalul schimbă tonul. După rugămintea din strofa a patra, eul liric rămâne întins și aproape tăcut, iar versul izolat spune adevărul simplu: pasul trece, el rămâne. Iubirea e trăită ca o trecere, ca o clipă care nu poate fi oprită.
Tema, ideea poetică, motivele
Viziunea despre lume
Iubirea schimbă lumea: un bolovan, o frunză, o seară, o pasăre poartă pasul iubitei. Dar ea nu poate fi oprită; omul rămâne, iar iubirea trece ca timpul.
Motivele
Pasul, domnișoara, unda (apa), funda roșcată, timpanul, soarele pitic. Pasul este motivul central al poeziei: vine din lucruri, se aude pe timpan, apoi trece, iar eul liric rămâne.
Jocul cu forma clasică
Poezia folosește ce ține de poezia veche (rimă, ritm, refren, versuri scurte), dar cu imagini moderne și cu o gramatică încălcată voit. Este un clasicism privit cu ironie și cu tandrețe.
«Tema și viziunea» la examen
Formula «tema și viziunea despre lume» vine dintr-un eseu mai vechi; subiectele din 2021–2026 cer «particularități». Ce înveți aici intră în reperul al doilea: tema și două imagini sau idei poetice comentate.
Încadrare și context
Poezia face parte din ciclul care dă titlul volumului «În dulcele stil clasic», apărut în 1970. Cea mai veche tipărire pe care am găsit-o este în revista «Luceafărul», sâmbătă 8 martie 1969, la pagina 4: o pagină întreagă de poezii sub titlul «În dulcele stil clasic de Nichita Stănescu». Multe dintre ele au intrat apoi în volum, aproape în aceeași ordine.
Pagina de față numără versurile după această tipărire din revistă; volumul din 1970 nu l-am găsit într-o scanare publicată legal. Manualul de clasa a XII-a coordonat de Eugen Negrici (2007) are aceleași cuvinte și aceleași 21 de versuri, dar mai multe semne de punctuație și litere mici la începutul multor versuri. Dacă textul din manualul tău diferă, citează textul pe care l-ai studiat.
După volumele cu poezie abstractă de la sfârșitul anilor 1960, ciclul acesta a surprins prin forma lui de cântec, cu rimă și refren; Lucian Raicu, în cronica literară a «României literare» din 1970, a numit volumul un «debut invers» al poeziei lui Stănescu.
Semnificația titlului
Titlul numește stilul în care e scrisă poezia, nu tema ei. «Dulcele stil» amintește de «dolce stil novo», poezia de iubire a lui Dante și a prietenilor lui, iar «clasic» trimite la forma veche, cu rimă și ritm. Este și titlul ciclului și al volumului din 1970.
Glosar
Cuvinte vechi sau rare, așa cum le scrie textul, explicate cu vorbele noastre.
- bolovan
- piatră mare, grea, rotunjită
- pală
- palidă, fără culoare vie
- înserare
- momentul în care se lasă seara
- undă
- val mic; aici, apa în care se oglindește ceva
- fundă
- panglică legată în formă de nod, purtată în păr sau la gât
- mi-afundă
- îmi afundă: îmi scufundă, îmi face să intre adânc (verbul a afunda)
- timpan
- membrana din ureche care primește sunetele
- semizeu
- ființă pe jumătate zeu, pe jumătate om, ca eroii din mitologia greacă
- mozaic
- imagine făcută din bucăți mici de piatră sau de sticlă colorată, lipite una lângă alta
Testează-te: În dulcele stil clasic
cu răspunsul pe locCâteva întrebări despre conținutul operei. Alege răspunsul și verifică-l imediat: sub fiecare vei vedea o scurtă explicație. Întrebările sunt ale noastre, nu ale CNCE.
Întrebarea 1. (0–1)
Întrebarea 2. (0–1)
Întâlnirea durează doar o clipă, o secundă.
Poezia descrie amănunțit chipul și ochii iubitei.
Pasul iubitei este zărit într-o undă.
Întrebarea 3. (0–1)
Întrebarea 4. (0–1)
Întrebarea 5. (0–1)
Întrebarea 6. (0–1)
Poezia este scrisă în vers liber, fără rimă și fără ritm.
Un vers despre pasul domnișoarei revine de mai multe ori, ca un refren.
Poezia are cinci strofe de câte patru versuri și un vers final singur.
Întrebarea 7. (0–1)
Întrebarea 8. (0–1)
1Eul liric stă întins sub un soare pitic.
2Pasul coboară dintr-un bolovan.
3Pasul este zărit, o secundă, într-o undă.
4Pasul vine dintr-o pasăre amară.
Răspunsuri verificate: 0/8
Scrie acum eseul de la bacalaureat despre această operă: subiectul al III-lea, fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.
La bacalaureat
subiectele CNCECNCE nu numește opere: subiectul al III-lea cere „un text studiat” al unui autor sau un tip de text. Iată subiectele din 2021–2026 la care poți scrie despre această operă, așa cum le-a formulat CNCE.
CNCE nu numește poezia în subiect. Între 2021 și 2026 a cerut de două ori, la profilul uman, un text poetic studiat aparținând lui Nichita Stănescu, ca alternativă: lui Ion Barbu sau lui Nichita Stănescu (sesiunea specială din 2023), lui Tudor Arghezi sau lui Nichita Stănescu (august 2024). Subiectul de tip «particularități ale unui text poetic» are trei repere: încadrarea, prin două trăsături; două imagini sau idei poetice relevante pentru temă; două elemente de compoziție și/sau de limbaj.
Pentru un eseu de cel puțin 400 de cuvinte, încadrează poezia în neomodernism (imagini neașteptate, abateri voite de la gramatică, reluarea în joc a formelor clasice), comentează imaginea pasului care coboară din lucruri și clipa întâlnirii din strofa a treia, apoi analizează titlul și refrenul sau prozodia (trohee, monorimă, versul final izolat).
Capcane: rezumatul în locul comentariului, figurile numite fără rolul lor, titlul explicat doar ca «stil vechi», fără ironia lui, și o poezie de dragoste tratată ca artă poetică.
Cel mai recent subiect · 2024, august · profil umanist
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Tudor Arghezi sau lui Nichita Stănescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic ales într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic ales; – analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.Așa se notează eseul: câte 6 puncte pentru fiecare dintre cele trei repere și 12 puncte pentru redactare, care se acordă doar pentru minimum 400 de cuvinte.
- Precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice în care se încadrează textul0–2 p
- Numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului sau ale orientării precizate (câte 1 punct)0–2 p
- Evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului (câte 1 punct)0–2 p
- Precizarea temei textului0–2 p
- Comentarea primei secvențe relevante pentru tema textului (episod, scenă, imagine sau idee poetică)0–2 p
- Comentarea celei de-a doua secvențe relevante pentru tema textului0–2 p
- Analiza primului element de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevant pentru tema textului0–3 p
- Analiza celui de-al doilea element de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevant pentru tema textului0–3 p
- Redactare: existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere0–1 p
- Redactare: logica înlănțuirii ideilor0–1 p
- Redactare: abilități de analiză și de argumentare0–3 p
- Redactare: utilizarea limbii literare0–2 p
- Redactare: ortografia0–2 p
- Redactare: punctuația0–2 p
- Redactare: așezarea în pagină, lizibilitatea0–1 p
Fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.
La bacalaureat, profil umanist
Particularități ale textului studiat · 2
2024, august · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Tudor Arghezi sau lui Nichita Stănescu.
Scrie eseul în acest test2023, specială · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu sau lui Nichita Stănescu.
Scrie eseul în acest test
Despre autor
Nichita Stănescu (1933–1983) este socotit liderul neomodernismului românesc, al generației care a debutat în anii 1960. A debutat în volum cu «Sensul iubirii» (1960); «În dulcele stil clasic» (1970) vine după «O viziune a sentimentelor» (1964), «11 elegii» (1966) și «Laus Ptolemaei» (1968).
Programa de bacalaureat îl numără printre autorii canonici; la profilul uman, CNCE l-a numit în subiectul al III-lea din 2023 (sesiunea specială) și din august 2024.
Greșeli frecvente
unde se greșește- Ultimul vers nu face parte din strofa a cincea: stă singur și este concluzia poeziei. Spune că poezia are cinci catrene și un vers final izolat.
- Titlul nu înseamnă că poezia e scrisă de un poet clasic sau că e veche. Stănescu reia forma clasică (rimă, ritm, refren) cu joc și cu ironie, iar imaginile sunt moderne.
- Forma «l-am fost zărit» din versul 10 nu este o greșeală de tipar. Este o abatere voită de la gramatică, frecventă la Stănescu; în eseu, comenteaz-o ca element de limbaj.
- Nu scrie că subiectul CNCE a cerut «În dulcele stil clasic». Subiectul cere un text poetic al lui Nichita Stănescu (uneori alături de alt autor), iar tu alegi poezia și o numești în eseu.
Întrebări și răspunsuri
1.Care este tema poeziei «În dulcele stil clasic»?+
R.:Tema este iubirea, trăită ca prezență și ca trecere. Pasul iubitei se ivește din toate lucrurile lumii, apare într-o clipă de întâlnire, iar eul liric îl roagă să mai rămână. Versul final, „Pasul trece eu rămân”, spune că iubirea trece și omul rămâne singur.
2.Ce înseamnă titlul?+
R.:Titlul numește un stil: «dulce», ca poezia de iubire a lui Dante și a prietenilor lui (dolce stil novo), și «clasic», cu rimă, ritm și refren. Poezia chiar are această formă, dar o folosește cu joc, cu imagini moderne și cu abateri gramaticale voite. Titlul este și al volumului din 1970.
3.Ce figuri de stil apar în poezie?+
R.:Refrenul „Pasul tău de domnișoară”, metonimia (iubita numită prin pasul ei), imaginea neașteptată „Dintr-un bolovan coboară”, epitetul „pasăre amară”, repetiția „O secundă, o secundă”, oximoronul blestemat și semizeu și antiteza din versul final. În eseu, spune rolul fiecărei figuri în text.
4.De ce este o poezie neomodernistă?+
R.:Pentru că reia forme vechi (rimă, trohee, refren) cu ironie și le umple cu imagini neașteptate: un pas care coboară dintr-un bolovan, un soare pitic de mozaic. Gramatica este încălcată voit („l-am fost zărit”, v. 10). Sunt trăsături ale poeziei lui Stănescu și ale generației anilor 1960.
5.Cum fac comentariul pe strofe?+
R.:Împarte poezia în trei momente: pasul ivit din lucruri (strofele 1–2), clipa întâlnirii și rugămintea (strofele 3–4), eul liric singur și concluzia (strofa 5 și versul 21). Pentru fiecare, spune ce imagine domină și ce figură o susține. Lectura completă, pe numerele versurilor, este mai sus.
6.Pot scrie despre această poezie la eseul de bacalaureat?+
R.:Da, când subiectul cere un text poetic studiat aparținând lui Nichita Stănescu, de exemplu ca alternativă la Ion Barbu sau la Tudor Arghezi. Numește poezia și autorul de la început și urmează cele trei repere ale subiectului. Ai nevoie de cel puțin 400 de cuvinte.
Ortografia citatelor
Nicio ediție liberă de drepturi a acestei opere nu e tipărită cu ortografia de azi. Am transcris textul literă cu literă după ediția numită și l-am trecut în ortografia de azi prin regulile de mai jos, aplicate la fel textului și fiecărui citat, ca să poată fi verificat după tipar.
Textul: «Luceafărul», anul XII, nr. 10 (358), 8 martie 1969, p. 4 (ciclul «În dulcele stil clasic») (ortografia din 1953–1993)
| Regula | Exemplu |
|---|---|
| ş, ţ (cu sedilă) → ș, ț (cu virgulă): aceeași literă, în altă codificare | şi ţară → și țară |
| sînt, sîntem, sînteți (și sânt, sântem, sânteți) → sunt, suntem, sunteți | sînt, sântem → sunt, suntem |
| î în interiorul cuvântului → â — nu la începutul și nici la sfârșitul cuvântului, nici după un prefix (ne-, re-, pre- …) | cînd, neîntrerupt → când, neîntrerupt |
Surse
- «Luceafărul», anul XII, nr. 10, 8 martie 1969, p. 4 — scanarea Bibliotecii Județene «Ovid Densusianu» Hunedoara-Deva
- Biblioteca Județeană Hunedoara-Deva — periodice online
- «În dulcele stil clasic» (volumul) — Wikipedia în limba română
- Nichita Stănescu — Wikipedia în limba română
- Programa de examen pentru limba și literatura română, profil real (edu.ro)
Pagina aceasta e scrisă de noi, nu de CNCE. Stare la 25 octombrie 2026.
25 octombrie 2026Ultimul subiect.
Verifică-te pe un subiect adevărat de bacalaureat la limba română: subiectele CNCE din 2021–2026, cu baremul și cu eseul corectat după criteriile oficiale.