«Riga Crypto și lapona Enigel» de Ion Barbu — rezumat, comentariu, figuri de stil (bacalaureat)

Poezia începe cu o ramă: la sfârșitul unei nunți, un nuntaș îl roagă pe menestrel să cânte din nou cântecul despre lapona Enigel și regele Crypto, de data aceasta încet, în cămară. Menestrelul, obosit, acceptă.

Urmează povestea. Crypto, regele ciupercilor, domnește în umbră și umezeală, dar supușii îl bârfesc pentru că nu vrea să înflorească. Enigel, o laponă mică din țările de gheață, coboară cu renii spre sud și se oprește să doarmă în poiana lui. Crypto vine noaptea și o îmbie cu dulceață și fragi, apoi îi cere să-l culeagă pe el.

Enigel îl refuză: el este umed și plăpând, încă necopt, iar ea se închină la soare, pe care îl caută din lumea ei rece. Crypto o roagă să uite soarele și să rămână în somn și răcoare. Când ea pleacă, soarele urcă sus și se oglindește în el de șapte ori. Crypto nu suportă lumina: devine o ciupercă otrăvitoare și ajunge să se însoțească cu alte plante otrăvitoare, laurul și măselarița.

Poezia are mai multe voci. În ramă vorbesc un nuntaș și menestrelul; în poveste vorbește un narator, menestrelul însuși, care redă și dialogul dintre Crypto și Enigel. Lirismul este de măști: eul liric nu spune ce simte, ci se ascunde în spatele personajelor, iar ideile poeziei se citesc din povestea lor.

Situația este una de nuntă, de două ori: o nuntă reală, la care cântă menestrelul, și o nuntă care nu se împlinește, între două ființe din lumi diferite. Întâlnirea are loc noaptea, în poiana regelui-ciupercă, unde lapona doarme.

Poezia este o baladă cultă, cu o ramă și o poveste în interiorul ei, dar sensul ei nu stă în întâmplare. Crypto și Enigel sunt simboluri ale celor două lumi. Crypto este viața vegetală, a umbrei, a somnului și a instinctului; Enigel este omul, care are suflet și caută lumina, adică spiritul și cunoașterea. Iubirea dintre ei este imposibilă pentru că fiecare aparține altei ordini a lumii.

Poemul vorbește despre cunoaștere și despre limitele ei. Enigel se îndreaptă spre soare pentru că poate: sufletul ei este un izvor. Crypto încearcă să iasă din lumea lui, dar nu este pregătit, nu este «copt», iar întâlnirea cu soarele îl distruge. Morala din versurile 107–112 o spune direct: ce pentru om este lumină, pentru o ființă mai slabă devine otravă.

Manualul coordonat de Eugen Negrici amintește că Barbu însuși, într-un interviu, a spus că a vrut să dea baladei un sens întors față de «Luceafărul» lui Eminescu, iar criticul Aurelian Goci o leagă și el de poemul lui Eminescu. Este tot o iubire între două ființe din lumi diferite, dar întoarsă. La Eminescu, ființa superioară, Hyperion, este bărbatul; la Barbu, bărbatul, Crypto, aparține lumii de jos și o dorește pe Enigel, ființa superioară. În ambele, fiecare rămâne până la urmă în lumea lui.

Ion Barbu este pseudonimul matematicianului Dan Barbilian (1895–1961). «Riga Crypto și lapona Enigel» aparține etapei baladice a poeziei lui, alături de «După melci» și de ciclul «Isarlâk», și face parte din ciclul «Uvedenrode»; a fost apoi cuprinsă în volumul «Joc secund» (1930). A apărut întâi într-o revistă, la mijlocul anilor 1920: Wikipedia dă anul 1924, iar manualul Corint de clasa a XII-a (2014) o numără printre poeziile publicate între 1921 și 1925.

Pagina citește poezia după manualul de clasa a XII-a coordonat de Eugen Negrici (Niculescu, 2007), care o tipărește cu subtitlul «baladă», ramă de patru catrene și un asterisc înaintea poveștii. Manualul nu marchează nicio tăietură. Nu am găsit volumul din 1930 într-o copie digitală, dar traducerea maghiară a lui Szemlér Ferenc, tipărită în revista «Erdélyi Helikon» în 1936, are tot 121 de versuri, în aceeași ordine și cu aceleași strofe, doar că ultimele două sunt unite într-una. Unele surse redau versul 4 cu alte cuvinte decât manualul; în eseu, citează textul pe care l-ai studiat.

Ion Barbu, pe numele adevărat Dan Barbilian, s-a născut în 1895 la Câmpulung și a murit în 1961. A fost un matematician important. A publicat placheta «După melci» (1921) și volumul «Joc secund» (1930). Programa de bacalaureat îl numără printre autorii canonici.

Între 2021 și 2026, subiectul al III-lea a cerut de patru ori, la profilul uman, un text poetic aparținând lui Barbu; poți alege «Riga Crypto și lapona Enigel», «Joc secund» sau altă poezie a lui studiată la clasă.