Tema
Iubirea imposibilă dintre două ființe din lumi diferite și, prin ea, cunoașterea: fiecare ființă are drumul ei spre lumină sau spre umbră, iar trecerea în altă lume nu este dată oricui.
text poetic
La o nuntă, un menestrel cântă povestea unei iubiri imposibile: Crypto, regele ciupercilor, care trăiește în umbră și umezeală, o cere pe Enigel, o laponă venită din nord, care caută soarele. Enigel îl refuză, iar Crypto, ars de soare, devine o ciupercă otrăvitoare. «Riga Crypto și lapona Enigel» este balada lui Ion Barbu din volumul «Joc secund» (1930), o poezie despre cunoaștere și despre limitele fiecărei ființe. Poezia este protejată prin drept de autor, așa că aici nu o tipărim: o citim după numerele celor 121 de versuri, cu câteva cuvinte citate. Găsești rezumatul pe secvențe, simbolurile, prozodia, figurile de stil, încadrarea și subiectele de bac la care o poți folosi.
Poezia începe cu o ramă: la sfârșitul unei nunți, un nuntaș îl roagă pe menestrel să cânte din nou cântecul despre lapona Enigel și regele Crypto, de data aceasta încet, în cămară. Menestrelul, obosit, acceptă.
Urmează povestea. Crypto, regele ciupercilor, domnește în umbră și umezeală, dar supușii îl bârfesc pentru că nu vrea să înflorească. Enigel, o laponă mică din țările de gheață, coboară cu renii spre sud și se oprește să doarmă în poiana lui. Crypto vine noaptea și o îmbie cu dulceață și fragi, apoi îi cere să-l culeagă pe el.
Enigel îl refuză: el este umed și plăpând, încă necopt, iar ea se închină la soare, pe care îl caută din lumea ei rece. Crypto o roagă să uite soarele și să rămână în somn și răcoare. Când ea pleacă, soarele urcă sus și se oglindește în el de șapte ori. Crypto nu suportă lumina: devine o ciupercă otrăvitoare și ajunge să se însoțească cu alte plante otrăvitoare, laurul și măselarița.
Poezia este protejată de dreptul de autor, așa că nu o reproducem aici: citește-o în manual sau în volum, înainte de lectura de mai jos. Are 121 de versuri; numerele de la lectura pe secvențe și de la figurile de stil le numără de la primul vers (fără titlu), ca să le găsești în carte.
Numerotarea versurilor urmează ediția: Eugen Negrici (coord.), Octavian Soviany, Dorica Boltașu, Mimi Gramnea, Ana-Maria Chemencedji, Mioara Colțea, «Limba și literatura română. Manual pentru clasa a XII-a», Niculescu ABC, București, 2007 (aprobat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în 2007), pp. 54–55, pe manuale.edu.ro
Poezia are mai multe voci. În ramă vorbesc un nuntaș și menestrelul; în poveste vorbește un narator, menestrelul însuși, care redă și dialogul dintre Crypto și Enigel. Lirismul este de măști: eul liric nu spune ce simte, ci se ascunde în spatele personajelor, iar ideile poeziei se citesc din povestea lor.
Situația este una de nuntă, de două ori: o nuntă reală, la care cântă menestrelul, și o nuntă care nu se împlinește, între două ființe din lumi diferite. Întâlnirea are loc noaptea, în poiana regelui-ciupercă, unde lapona doarme.
Primele patru strofe sunt un dialog. Un nuntaș îl roagă pe menestrel, numit „trist” și „îndărătnic”, să cânte de „lapona Enigel / Și Crypto, regele-ciupearcă”. Menestrelul răspunde că ospățul i-a fript limba, dar tot ar cânta. Nuntașul îi cere să-l spună acum „stins, încetinel, / La spartul nunții”.
Rama face din poezie o baladă cântată, ca un cântec bătrânesc. Ea pune față în față o nuntă împlinită, cea la care se cântă, și nunta ratată din cântec. Tonul liniștit, de sfârșit de petrecere, anunță o poveste tristă.
Povestea începe cu portretul lui Crypto, regele ciupercilor, „inimă ascunsă”, care domnește peste bureți într-o lume a umbrei și a umezelii. Supușii îl bârfesc și îl ocărăsc, iar florile îl socotesc „Sterp” pentru că „nu voia să înflorească”: Crypto refuză să treacă printr-o transformare.
În același timp, departe, în țările de gheață, trăiește Enigel, o „Laponă mică, liniștită”. Cele două portrete sunt construite prin antiteză: umezeala și umbra lui Crypto, frigul și nordul Enigelei. Îi leagă doar timpul: trăiesc în aceeași vreme, dar în lumi diferite.
Enigel coboară cu renii spre sud și se oprește pe mușchiul din poiana lui Crypto, numit „mirele poienii”. Adoarme pe „trei covoare de răcoare”. Atunci vine la ea regele, cu un eunuc bătrân, ca s-o îmbie cu dulceață. Întâlnirea are loc în somn, ca într-un vis: este singurul loc unde cele două lumi se pot atinge.
Dialogul are ritmul unui descântec, cu versuri scurte și rime în interiorul versului. Crypto îi oferă fragi; Enigel îi mulțumește și spune că se duce să culeagă fragi mai la vale. Crypto îi cere să înceapă „cu mine”. Enigel refuză cu blândețe: el este „umed și plăpând” și s-ar frânge, trebuie să mai aștepte să se coacă.
Crypto răspunde că s-ar coace bucuros, dar sute de visuri de măcel îl despart de soare, pe care îl vede roșu, mare, pătat. Îi cere Enigelei să uite soarele și să rămână cu el „În somn fraged și răcoare”. Pentru el, fericirea este somnul și umbra; pentru ea, aceasta ar fi o renunțare.
Enigel răspunde cu cel mai lung discurs al poeziei. Ea se teme de umbră tocmai pentru că este făcută din iarnă și frig, rudă cu ursul alb. De aceea se închină „la soarele-nțelept”. Sub zăpezile polului, toată lumea ei visează soarele, văzut ca un taler de aur.
Enigel se închină la soare pentru că omul are suflet: „sufletu-i fântână-n piept”. Ultima strofă a discursului spune diferența dintre ei: la soare crește roata, adică spiritul, iar la umbră crește doar carnea, care este somn. Soarele este pentru ea lumina cunoașterii, spre care tinde ființa umană.
Naratorul spune că lapona a vorbit frumos, dar timpul nu stă pe loc: soarele a urcat sus, „ca un inel”. Urmează o exclamație: „Plângi, preacuminte Enigel!”. Crypto nu suportă lumina și încearcă să se tragă spre umbră, dar soarele se oglindește în el de șapte ori.
Transformarea este descrisă ca o otrăvire: sucul dulce se acrește, inima ascunsă plesnește, iar din el mustesc venin și untdelemn roșu. Crypto a ieșit din lumea lui și a privit spre o lume care nu era a lui; pedeapsa vine din acel soare pe care l-a dorit prin Enigel.
Versurile 107–112 dau sensul poveștii, ca o morală: sufletul este izvor de cunoaștere numai la om, iar la o făptură mai slabă gândul devine „Pahar” cu otravă. Ce pentru om e lumină, pentru ciupercă e moarte.
Finalul îl arată pe Crypto înnebunit, rătăcind cu altă față: nunta lui nu mai este cu Enigel, ci cu plantele otrăvitoare, laurul, numit în joc „Laurul-Balaurul”, și măselarița, care îi ține loc de mireasă și de împărăteasă. Nunta ratată se încheie ca o nuntă grotescă, opusul nunții de la început.
epitetele (portretul menestrelului)versul 5
Mult îndărătnic menestrel
Menestrelul este trist și încăpățânat; epitetele îl fac un personaj al ramei, un cântăreț obosit care tot mai cântă. Tonul lui stins pregătește povestea tristă.
metafora și epitetul (numele regelui)versul 20
Crai Crypto, inimă ascunsă
Numele Crypto vine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă «ascuns»; metafora inimii ascunse spune același lucru. Regele trăiește închis în lumea lui, a umbrei.
repetiția și rima interioarăversul 43
Enigel, Enigel
Numele repetat dă dialogului ritmul unui descântec: Crypto încearcă s-o vrăjească pe laponă. Rimele din interiorul versurilor întăresc farmecul incantației.
antiteza soare – umbrăversul 70
Eu de umbră mult mă tem
Enigel se teme de umbră, Crypto de soare. Antiteza este axa poeziei: umbra înseamnă somnul și viața vegetală, soarele cunoașterea și spiritul.
metafora sufletuluiversul 80
sufletu-i fântână-n piept
Sufletul omului este un izvor din care se hrănește cunoașterea. Metafora revine în morala finală: numai omul are un asemenea suflet.
comparațiaversul 91
Zvârlit în sus, ca un inel
Soarele urcat sus este ca un inel, obiectul nunții. Comparația leagă soarele de nunta ratată: inelul care ar fi trebuit să-i unească devine lumina care îl distruge pe Crypto.
metafora gândului otrăvitversul 112
Pahar e gândul, cu otravă
Pentru o ființă slabă, gândul, adică dorința de a cunoaște, devine otravă. Metafora cuprinde morala: fiecare ființă are limitele ei.
jocul de cuvinte și imaginea grotescăversul 117
Cu Laurul-Balaurul
Laurul, plantă otrăvitoare, primește prin rimă numele unui monstru din basme. Nunta lui Crypto cu plantele otrăvitoare este o parodie a nunții dorite.
Poezia este o baladă cultă, cu o ramă și o poveste în interiorul ei, dar sensul ei nu stă în întâmplare. Crypto și Enigel sunt simboluri ale celor două lumi. Crypto este viața vegetală, a umbrei, a somnului și a instinctului; Enigel este omul, care are suflet și caută lumina, adică spiritul și cunoașterea. Iubirea dintre ei este imposibilă pentru că fiecare aparține altei ordini a lumii.
Poemul vorbește despre cunoaștere și despre limitele ei. Enigel se îndreaptă spre soare pentru că poate: sufletul ei este un izvor. Crypto încearcă să iasă din lumea lui, dar nu este pregătit, nu este «copt», iar întâlnirea cu soarele îl distruge. Morala din versurile 107–112 o spune direct: ce pentru om este lumină, pentru o ființă mai slabă devine otravă.
Manualul coordonat de Eugen Negrici amintește că Barbu însuși, într-un interviu, a spus că a vrut să dea baladei un sens întors față de «Luceafărul» lui Eminescu, iar criticul Aurelian Goci o leagă și el de poemul lui Eminescu. Este tot o iubire între două ființe din lumi diferite, dar întoarsă. La Eminescu, ființa superioară, Hyperion, este bărbatul; la Barbu, bărbatul, Crypto, aparține lumii de jos și o dorește pe Enigel, ființa superioară. În ambele, fiecare rămâne până la urmă în lumea lui.
Iubirea imposibilă dintre două ființe din lumi diferite și, prin ea, cunoașterea: fiecare ființă are drumul ei spre lumină sau spre umbră, iar trecerea în altă lume nu este dată oricui.
Lumea este ordonată pe trepte: viața vegetală, a umbrei și a somnului, și viața umană, a sufletului și a soarelui. Cine încearcă să sară peste ordinea lui, fără să fie pregătit, este pedepsit. Este o viziune filosofică, în care povestea de iubire ascunde o idee despre cunoaștere.
Nunta (reală și ratată), menestrelul, soarele, umbra, somnul, fântâna (sufletul), roata, inelul, otrava, ciupercile și plantele otrăvitoare. Soarele și umbra sunt motivele centrale, între care se joacă destinul celor doi.
Toată poezia e construită pe opoziții: umed și uscat, umbră și soare, somn și veghe, carne și spirit, nunta împlinită din ramă și nunta ratată din poveste. Antiteza arată de ce cei doi nu se pot uni.
Formula «tema și viziunea despre lume» vine dintr-un tip mai vechi de eseu și nu mai apare în subiectele din 2021–2026, deși e încă foarte căutată. Ce înveți pentru ea intră în reperul al doilea al subiectelor actuale: tema și două imagini sau idei poetice comentate.
Ion Barbu este pseudonimul matematicianului Dan Barbilian (1895–1961). «Riga Crypto și lapona Enigel» aparține etapei baladice a poeziei lui, alături de «După melci» și de ciclul «Isarlâk», și face parte din ciclul «Uvedenrode»; a fost apoi cuprinsă în volumul «Joc secund» (1930). A apărut întâi într-o revistă, la mijlocul anilor 1920: Wikipedia dă anul 1924, iar manualul Corint de clasa a XII-a (2014) o numără printre poeziile publicate între 1921 și 1925.
Pagina citește poezia după manualul de clasa a XII-a coordonat de Eugen Negrici (Niculescu, 2007), care o tipărește cu subtitlul «baladă», ramă de patru catrene și un asterisc înaintea poveștii. Manualul nu marchează nicio tăietură. Nu am găsit volumul din 1930 într-o copie digitală, dar traducerea maghiară a lui Szemlér Ferenc, tipărită în revista «Erdélyi Helikon» în 1936, are tot 121 de versuri, în aceeași ordine și cu aceleași strofe, doar că ultimele două sunt unite într-una. Unele surse redau versul 4 cu alte cuvinte decât manualul; în eseu, citează textul pe care l-ai studiat.
Titlul numește cele două personaje și cele două lumi. Riga (rege) Crypto, al cărui nume înseamnă «ascuns», este regele ciupercilor, al lumii umbrei; lapona Enigel vine din nordul înghețat și caută soarele. Conjuncția «și» le pune alături, dar povestea arată că ele nu se pot uni. Manualul îi dă poeziei și subtitlul «baladă».
Întrebarea 1. (0–1)
Întrebarea 2. (0–1)
Întrebarea 3. (0–1)
Întrebarea 4. (0–1)
Întrebarea 5. (0–1)
Întrebarea 6. (0–1)
Întrebarea 7. (0–1)
Întrebarea 8. (0–1)
Răspunsuri verificate: 0/8
Scrie acum eseul de la bacalaureat despre această operă: subiectul al III-lea, fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.
CNCE nu numește poezia în subiect: o poți folosi când se cere un text poetic studiat aparținând lui Ion Barbu. Între 2021 și 2026, profilul uman a cerut un text poetic al lui Barbu la simulările din 2022, 2024 și 2026 și, ca alternativă la Nichita Stănescu, la sesiunea specială din 2023. Profilul real nu l-a numit pe Barbu în acești ani. Subiectul are trei repere: încadrarea într-o perioadă, un curent sau o orientare tematică, prin două trăsături; două imagini sau idei poetice relevante pentru temă; două elemente de compoziție și/sau de limbaj.
Pentru un eseu de cel puțin 400 de cuvinte, încadrează poezia în modernism (lirismul de măști, intelectualizarea, simbolul, amestecul genurilor: epic, dramatic, liric), comentează imaginea celor două lumi din portretele lui Crypto și Enigel și imaginea pedepsei, când soarele se oglindește în ciupercă, apoi analizează rama, antiteza, titlul sau prozodia.
Capcane: nu povesti toată balada, ci alege două imagini și explică-le sensul; nu reduce poezia la o poveste de dragoste, arată ideea despre cunoaștere; spune rolul ramei, nu doar că există.
Cel mai recent subiect · 2026, simulare · profil umanist
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două imagini/idei poetice semnificative pentru tema textului poetic; – analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru textul poetic (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.Așa se notează eseul: câte 6 puncte pentru fiecare dintre cele trei repere și 12 puncte pentru redactare, care se acordă doar pentru minimum 400 de cuvinte.
Fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.
Particularități ale textului studiat · 4
2026, simulare · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu.
Scrie eseul în acest test2024, simulare · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu.
Scrie eseul în acest test2023, specială · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu sau lui Nichita Stănescu.
Scrie eseul în acest test2022, simulare · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu.
Scrie eseul în acest testÎntrebare Kleksa
Întrebarea 1. (0–3)
Ce este adevărat despre «Riga Crypto și lapona Enigel»: o baladă cultă cântată de un menestrel la o nuntă, Crypto în lumea umbrei, Enigel în căutarea soarelui.
Întrebare Kleksa
Întrebarea 2. (0–2)
Alege cel mult 2
De ce «Riga Crypto și lapona Enigel» nu este o artă poetică, spre deosebire de «Testament» și «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii».
Ion Barbu, pe numele adevărat Dan Barbilian, s-a născut în 1895 la Câmpulung și a murit în 1961. A fost un matematician important. A publicat placheta «După melci» (1921) și volumul «Joc secund» (1930). Programa de bacalaureat îl numără printre autorii canonici.
Între 2021 și 2026, subiectul al III-lea a cerut de patru ori, la profilul uman, un text poetic aparținând lui Barbu; poți alege «Riga Crypto și lapona Enigel», «Joc secund» sau altă poezie a lui studiată la clasă.
R.:Tema este iubirea imposibilă dintre două ființe din lumi diferite și, prin ea, cunoașterea. Crypto, regele ciupercilor, trăiește în umbră; Enigel, lapona, caută soarele. Ea îl refuză, iar el, ars de soare, devine ciupercă otrăvitoare: fiecare ființă are limitele ei.
R.:Crypto, al cărui nume înseamnă «ascuns», simbolizează viața vegetală, a umbrei, a somnului și a instinctului. Enigel simbolizează omul, care are suflet și se îndreaptă spre soare, adică spre spirit și cunoaștere. Antiteza dintre ei, umbră și soare, face unirea lor imposibilă.
R.:Primele patru strofe arată o nuntă la sfârșitul căreia un nuntaș îi cere menestrelului să cânte povestea lui Crypto și a Enigelei. Rama face din poezie o baladă și opune nunta împlinită, cea reală, nunții ratate din poveste și nunții grotești de la final.
R.:Pentru că Barbu însuși, într-un interviu amintit de manualul coordonat de Eugen Negrici, a vorbit despre un sens întors al «Luceafărului». Este tot o poveste de iubire între două ființe din lumi diferite, care nu se pot uni. Rolurile sunt însă întoarse: la Eminescu, bărbatul, Hyperion, este ființa superioară; la Barbu, bărbatul, Crypto, aparține lumii de jos și o dorește pe Enigel, ființa superioară.
R.:Repetiția numelui Enigel și rima interioară din dialog, care dau ritm de descântec; antiteza soare – umbră; metafora sufletului ca fântână în piept; comparația soarelui cu un inel; metafora gândului ca pahar cu otravă; jocul de cuvinte Laurul-Balaurul. În eseu, numește figura și spune rolul ei.
R.:Da, când subiectul cere un text poetic studiat aparținând lui Ion Barbu. Poezia este lungă, așa că alege două imagini, de exemplu cele două lumi și pedeapsa lui Crypto, și două elemente de compoziție sau de limbaj. Numește poezia și autorul de la început și scrie cel puțin 400 de cuvinte.
Textul: Eugen Negrici (coord.), Octavian Soviany, Dorica Boltașu, Mimi Gramnea, Ana-Maria Chemencedji, Mioara Colțea, «Limba și literatura română. Manual pentru clasa a XII-a», Niculescu ABC, București, 2007 (aprobat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în 2007), pp. 54–55, pe manuale.edu.ro (ortografia de azi)
| Regula | Exemplu |
|---|---|
| ş, ţ (cu sedilă) → ș, ț (cu virgulă): aceeași literă, în altă codificare | şi ţară → și țară |
Pagina aceasta e scrisă de noi, nu de CNCE. Stare la 25 octombrie 2026.
25 octombrie 2026Verifică-te pe un subiect adevărat de bacalaureat la limba română: subiectele CNCE din 2021–2026, cu baremul și cu eseul corectat după criteriile oficiale.