Tema
Iubirea neîmplinită: îndrăgostitul își așteaptă iubita lângă un lac din codru, își imaginează întâlnirea și rămâne singur, pentru că ea nu vine. Iubirea este trăită ca vis, în armonie cu natura, iar realitatea este singurătatea.
text poetic
«Lacul» de Mihai Eminescu — text, comentariu, figuri de stil (bacalaureat)
Un lac albastru în mijlocul codrului, nuferi galbeni, o barcă, lumina lunii: îndrăgostitul trece pe mal și își imaginează cum iubita va ieși din trestii și vor pluti împreună. Dar ea nu vine. Aici găsești poezia întreagă, cu versurile numerotate, după prima tipărire din 1876, apoi lectura pe strofe, prozodia, figurile de stil, tema, încadrarea în romantism și subiectele de bacalaureat din 2021–2026 la care o poți folosi.
- Autor
- Mihai Eminescu (1850-1889)
- Publicare
- în «Convorbiri literare», anul X, nr. 6, 1 septembrie 1876, p. 239; în volum: «Poesii», ediția Titu Maiorescu, Socec, 1884
- Specia
- poezie lirică de dragoste, idilă cu imagini de pastel
- Curent / perioadă
- romantism; perioada marilor clasici (epoca Junimii)
- La bacalaureat: profil real și umanistautor canonic al programei · Tipul de text din programă: text poetic
- Drepturi: în domeniul public
Pe scurt
începe de aici«Lacul» este o idilă cu final trist. Prima strofă este un tablou de natură: lacul albastru din codru, încărcat de nuferi galbeni, tresare în cercuri albe și face să tremure o barcă. În a doua strofă apare eul liric, care trece de-a lungul malului și așteaptă ca iubita, numită doar „Ea”, să iasă din trestii și să-i cadă pe piept.
Strofele 3 și 4 sunt visul lui: cei doi sar în luntre, lasă cârma și lopețile și plutesc sub lumina lunii, în foșnetul trestiilor și în sunetul apei. Ultima strofă îl readuce în realitate: „Dar nu vine”. Rămas singur, eul liric suspină lângă lacul de la început, care se întoarce în ultimele două versuri.
Textul poeziei
cu versurile numerotateToată poezia, cu versurile numerotate: la numere trimit lectura pe secvențe și figurile de stil. Numerotarea e a noastră — în manuale și în subiectele CNCE nu există.
LACUL.
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
versul 5 — Și eu trec de-a lung de maluri
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept,
Să sărim în luntrea mică,
versul 10 — Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune—
versul 15 — Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune! —
Dar nu vine—singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru,
versul 20 — Încărcat cu flori de nufăr.
Textul după ediția (transcris de noi după scanare): «Convorbiri literare», anul X, nr. 6, 1 septembrie 1876, p. 239 (prima tipărire) Scanarea edițieiOrtografia: actualizată după regulile de azi.
Eul liric și situația
Eul liric este un tânăr îndrăgostit care se plimbă pe malul unui lac din codru și își așteaptă iubita. El vorbește la persoana I („Și eu trec de-a lung de maluri”), dar nu i se adresează iubitei: o numește la persoana a III-a, „Ea”. Revista tipărește acest pronume cu litere cursive, ca să-l pună în relief; iubita nu are nume și nici chip, este iubita visată.
Situația lirică este așteptarea. Prezentul tabloului și al plimbării se amestecă cu conjunctivul visului („să răsară”, „Să sărim”, „Să plutim”), iar ultima strofă trece brusc la realitatea singurătății.
Lectura pe secvențe
vers cu vers- versurile 1–4
Tabloul lacului
Incipitul este un tablou de natură, ca într-un pastel. Lacul este „albastru”, nuferii sunt „galbeni”, cercurile apei sunt „albe”: culorile sunt curate și puternice. Adjectivul „albastru” se acordă cu „Lacul”, nu cu „codrilor”: inversiunea pune lacul și codrul alături, în același vers: genitivul spune că lacul este al codrilor.
Natura nu este nemișcată. Lacul tresare („Tresărind în cercuri albe”) și „cutremură o barcă”. Barca pregătește visul din strofele următoare, iar mișcarea apei sugerează o așteptare, înainte să apară omul.
- versurile 5–8
Eul liric și așteptarea iubitei
În strofa a doua apare eul liric: „Și eu trec de-a lung de maluri”. Repetiția „Parc-ascult și parc-aștept” arată încordarea celui care pândește fiecare sunet. Verbele la prezent și persoana I fac din tablou o confesiune.
Iubita este numită doar „Ea”, iar revista scrie pronumele cu litere cursive. Ea ar trebui să iasă din trestii, ca o ființă a apei: „Ea din trestii să răsară / Și să-mi cadă lin pe piept”. Cu acest conjunctiv începe visul.
- versurile 9–12
Visul: plimbarea cu luntrea
Strofa a treia continuă visul la conjunctiv: cei doi sar în luntre, iar sunetul apei îi însoțește ca un cântec („Îngânați de glas de ape”). În ultimele versuri, îndrăgostitul își imaginează că scapă din mână cârma și lopețile.
Gestul poate fi citit așa: cine scapă cârma nu mai conduce barca, ci se lasă în voia apei; îndrăgostiții se lasă purtați de natură și de iubire. Conjuncția „Și”, repetată la începutul a două versuri (polisindet), leagă gesturile într-un singur elan.
- versurile 13–16
Plutirea sub lună
Strofa a patra este punctul cel mai înalt al visului. Cei doi plutesc „cuprinși de farmec / Sub lumina blândei lune”. Luna este blândă și ocrotitoare: lumina ei învăluie visul.
Ultimele două versuri sunt o urare, la conjunctiv fără „să”: vântul să foșnească în trestii, apa să sune. Imaginile auditive sunt line și încete. Exclamația și linia de pauză de la sfârșitul strofei închid visul.
- versurile 17–20
Realitatea: „Dar nu vine”
Conjuncția „Dar” rupe visul. Iubita nu vine, iar eul liric rămâne singur: „În zadar suspin și sufăr”. Verbele trec din nou la prezent și la persoana I. Între visul fericit și această realitate stă antiteza pe care se sprijină toată poezia.
Ultimele două versuri reiau începutul: „Lângă lacul cel albastru, / Încărcat cu flori de nufăr”. Lacul și nuferii sunt aceiași, dar acum sunt martorii unei singurătăți. Compoziția este circulară: poezia se încheie unde a început.
Prozodie și compoziție
- Strofa
- cinci catrene (strofe de câte patru versuri), 20 de versuri
- Măsura
- versuri scurte, de 8 silabe: La-cul-co-dri-lor-al-bas-tru (v. 1); în strofa a doua, versurile 6 și 8 au 7 silabe: Parc-as-cult-și-parc-aș-tept
- Ritmul
- trohaic: o silabă accentuată urmată de una neaccentuată, accentele căzând de regulă pe silabele impare: LA-cul CO-dri-lor al-BAS-tru; ritmul este legănat, ca mișcarea apei
- Rima
- rimează doar versurile pare (2 cu 4): încarcă – barcă, aștept – piept, ape – scape, lune – sune, sufăr – nufăr; versurile impare sunt albe; rima este feminină (accentul pe penultima silabă) în toate strofele, afară de a doua, unde este masculină
- Compoziția
- trei secvențe: tabloul lacului (strofa 1), așteptarea și visul întâlnirii, la conjunctiv din versul 7 (strofele 2–4), revenirea la realitate (strofa 5); ultimele două versuri reiau primele două, deci compoziția este circulară
Figuri de stil
Fiecare figură, cu exemplul copiat din text și numărul versului în care stă.
inversiunea și epitetul cromaticversul 1
Lacul codrilor albastru
Adjectivul „albastru” se acordă cu „Lacul”, dar stă după „codrilor”: inversiunea leagă lacul de pădure, iar culoarea poate fi citită ca a unui loc de vis.
epitetul cromaticversul 2
Nuferi galbeni îl încarcă
Galbenul nuferilor, lângă albastrul lacului și albul cercurilor, compune un tablou luminos; verbul „încarcă” spune că lacul e plin de flori.
personificareaversurile 3–4
Tresărind în cercuri albe / El cutremură o barcă
Lacul tresare ca o ființă vie; natura pare să aștepte și ea, înainte ca eul liric să apară.
repetițiaversul 6
Parc-ascult și parc-aștept
Construcția repetată arată încordarea îndrăgostitului, care pândește fiecare sunet și crede că iubita e pe aproape.
pronumele pus în reliefversul 7
Ea din trestii să răsară
Iubita nu are nume: este „Ea”, scris cu litere cursive în revistă. Pronumele o face unică și, totodată, depărtată, o iubită visată.
polisindetulversurile 11–12
Și să scap din mână cârma / Și lopețile să-mi scape
Repetarea lui „Și” leagă gesturile într-un singur elan; lăsarea cârmei înseamnă abandonarea în voia apei și a iubirii.
epitetul personificatorversul 14
blândei lune
Luna este blândă, ca un ocrotitor al îndrăgostiților; lumina ei dă scenei din vis un farmec liniștit.
imaginea auditivăversul 15
Vântu-n trestii lin foșnească
Foșnetul vântului prin trestii este un sunet încet; sunetul lin completează tabloul și face din natură un cadru al iubirii.
epitetul și exclamațiaversul 16
Undoioasa apă sune!
Apa care se unduiește și sună încheie visul pe o notă de bucurie; exclamația arată dorința îndrăgostitului.
antitezaversul 17
Dar nu vine
Conjuncția adversativă desparte visul de realitate: după fericirea imaginată vine singurătatea, adevărata stare a eului liric.
mărcile eului liricversul 18
În zadar suspin și sufăr
Verbele la persoana I spun direct durerea; „În zadar” arată că așteptarea nu a folosit la nimic.
compoziția circularăversurile 19–20
Lângă lacul cel albastru, / Încărcat cu flori de nufăr
Finalul reia imaginile din primele versuri: lacul și nuferii rămân la fel, dar acum sunt martorii singurătății, nu ai iubirii.
Personaje
- Eul liric (îndrăgostitul)
- Un tânăr care se plimbă pe malul lacului și își așteaptă iubita. Vorbește la persoana I („Și eu trec de-a lung de maluri”), este încordat („Parc-ascult și parc-aștept”) și visător: își imaginează întâlnirea până în cele mai mici gesturi. La sfârșit rămâne singur și suferă: „În zadar suspin și sufăr”.
- Ea (iubita)
- Nu are nume și nu apare în poezie decât în visul îndrăgostitului. Este numită prin pronumele „Ea”, scris cu litere cursive în revistă. Ar trebui să iasă din trestii, ca o ființă a apei, și să-i cadă lin pe piept; absența ei schimbă totul în ultima strofă.
Cum se citește poezia
Poezia este construită pe antiteza dintre vis și realitate. Versurile 7–16 descriu, la conjunctiv, o întâlnire perfectă: iubita iese din trestii, cei doi plutesc pe lac, natura îi ocrotește cu lumina lunii, cu foșnetul trestiilor și cu sunetul apei. Strofa a cincea, la prezent, arată ce s-a întâmplat de fapt: iubita nu a venit.
Natura are un rol dublu. La început, lacul albastru și nuferii galbeni par să pregătească întâlnirea; lacul tresare ca și cum ar aștepta și el. La sfârșit, aceleași imagini se întorc, dar acum însoțesc singurătatea. Natura rămâne frumoasă și poate fi citită ca indiferentă la suferința omului, iar contrastul face durerea mai mare.
Iubirea din poezie este o iubire visată, ideală, de tip romantic. Iubita nu are nume și nici portret, este doar „Ea”. Fericirea există numai în imaginația eului liric; în realitate există așteptarea și suspinul.
Ca lectură, poezia poate fi citită alături de «Dorința», tipărită în aceeași revistă, imediat după ea: și acolo iubirea este o întâlnire imaginată în natură, dar acolo visul nu este întrerupt de o ultimă strofă a singurătății.
Tema, ideea poetică, motivele
Viziunea despre lume
Lumea are două fețe: visul, în care iubirea și natura se potrivesc perfect, și realitatea, în care iubita lipsește. Natura este frumoasă și ocrotitoare în vis, dar rămâne aceeași și când omul suferă. Fericirea este proiectată în imaginație, nu trăită.
Motivele
Lacul, nuferii, barca (luntrea), trestiile, luna, codrul, apa și vântul. Sunt motive romantice ale naturii, pe care Eminescu le leagă de iubire; lacul, de la care pornește și la care se întoarce poezia, este motivul central.
Natura și iubirea
În vis, natura participă la întâlnire: apa îi îngână pe cei doi, luna îi ocrotește, vântul foșnește încet. La sfârșit, aceleași imagini însoțesc singurătatea. Natura este cadrul iubirii, dar nu poate înlocui iubita care nu vine.
«Tema și viziunea» la examen
Formula «tema și viziunea despre lume» vine dintr-un tip mai vechi de eseu și nu mai apare în subiectele din 2021–2026, deși e încă foarte căutată. Ce înveți pentru ea intră în reperul al doilea al subiectelor actuale: tema și două imagini sau idei poetice comentate.
Încadrare și context
«Lacul» a apărut în «Convorbiri literare», revista Junimii, care apărea atunci la Iași, la 1 septembrie 1876 (anul X, nr. 6, pagina 239). Revista a tipărit-o a treia dintr-un grup de patru poezii, numerotate și puse sub titlul «Poesii»: «Melancolie», «Crăiasa din povești», «Lacul» și «Dorința». Grupul este semnat o singură dată, la sfârșitul ultimei poezii, «M. Eminescu». Poetul trăia atunci la Iași, unde a stat între 1874 și 1877.
Poezia a fost retipărită în volumul «Poesii», alcătuit de Titu Maiorescu, cu prefața datată decembrie 1883 și anul 1884 pe pagina de titlu, la paginile 87–88. Cuvintele sunt aceleași; se schimbă doar punctuația: în versul 2, virgulă în loc de punct și virgulă; în versul 8, punct în loc de virgulă; în versul 14, punct și virgulă în loc de linie; în versul 17, virgulă în loc de linie.
Textul de pe această pagină este cel din revistă, prima tipărire. Textul care circulă azi (de exemplu, cel de pe Wikisource) urmează revista în versurile 2 și 14, dar are, în versul 17, «Dar nu vine... Singuratic», iar în versul 8, «piept;», ca niciuna dintre cele două tipărituri. În eseu, citează textul pe care l-ai studiat.
Semnificația titlului
Titlul numește locul în care se petrece poezia și imaginea de la care pornește. Lacul deschide primul vers și revine în ultimele două: este cadrul visului de iubire, dar și martorul singurătății. Titlul anunță un tablou de natură, dar tema poeziei este iubirea neîmplinită.
Glosar
Cuvinte vechi sau rare, așa cum le scrie textul, explicate cu vorbele noastre.
- nuferi
- plante de apă cu frunze late și flori mari, galbene sau albe, care plutesc pe lacuri
- cutremură
- a cutremura: a face să tremure, să se clatine
- de-a lung
- de-a lungul, pe toată lungimea
- parc-ascult
- parcă ascult; cuvântul «parcă», cu vocala finală căzută
- răsară
- a răsări: a apărea deodată, a ieși la iveală; revista scrie «resară», cum se scria atunci
- luntrea
- barcă mică de lemn, cu vâsle
- îngânați
- a îngâna: a însoți cu un sunet încet, ca un cântec abia auzit
- cârma
- partea cu care se conduce o barcă
- lopețile
- vâslele, cu care se împinge barca pe apă
- farmec
- vrajă, încântare
- vântu-n
- vântul în
- foșnească
- a foșni: a scoate un sunet ușor, ca frunzele sau trestiile mișcate de vânt
- undoioasa
- unduioasa, care se mișcă în valuri ușoare; «undoios» este o variantă a lui «unduios»
- sune
- să sune
- singuratic
- singur, izolat
- suspin
- a suspina: a respira adânc, de durere sau de dor
- nufăr
- singularul lui «nuferi»
Testează-te: Lacul
cu răspunsul pe locCâteva întrebări despre conținutul operei. Alege răspunsul și verifică-l imediat: sub fiecare vei vedea o scurtă explicație. Întrebările sunt ale noastre, nu ale CNCE.
Întrebarea 1. (0–1)
Întrebarea 2. (0–1)
Întrebarea 3. (0–1)
În vis, cei doi sar într-o luntre mică.
În vis, el conduce hotărât barca spre mal.
Luna luminează visul cu o lumină blândă.
Întrebarea 4. (0–1)
Întrebarea 5. (0–1)
Întrebarea 6. (0–1)
1Își închipuie o plutire fermecată pe lac.
2Își închipuie că iubita îi cade lin pe piept.
3Poetul trece de-a lungul malurilor, ascultând.
4Lacul tresare și cutremură o barcă.
Răspunsuri verificate: 0/6
Scrie acum eseul de la bacalaureat despre această operă: subiectul al III-lea, fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.
La bacalaureat
subiectele CNCECNCE nu numește opere: subiectul al III-lea cere „un text studiat” al unui autor sau un tip de text. Iată subiectele din 2021–2026 la care poți scrie despre această operă, așa cum le-a formulat CNCE.
CNCE nu numește poezia în subiect: o poți folosi când se cere un text poetic studiat aparținând lui Mihai Eminescu. Subiectul de tip «particularități ale unui text poetic» are trei repere: încadrarea într-o perioadă, un curent sau o orientare tematică, prin două trăsături; două imagini sau idei poetice relevante pentru temă; două elemente de compoziție și/sau de limbaj.
Pentru un eseu de cel puțin 400 de cuvinte, încadrează poezia în romantism (natura în armonie cu sentimentul, iubirea ideală, proiectată în vis, opoziția dintre vis și realitate), comentează imaginea iubitei care ar trebui să iasă din trestii și plutirea imaginată sub lună, apoi analizează titlul și compoziția circulară, modurile verbelor (prezent și conjunctiv) sau prozodia.
Capcane: plimbarea cu luntrea povestită ca și cum ar avea loc (este la conjunctiv, un vis), lacul de la sfârșit descris ca un simplu decor, figurile de stil citate fără rolul lor în text.
Cel mai recent subiect · 2026, august, rezervă · profil real
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două imagini/idei poetice semnificative pentru tema textului poetic; – analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru textul poetic (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.Așa se notează eseul: câte 6 puncte pentru fiecare dintre cele trei repere și 12 puncte pentru redactare, care se acordă doar pentru minimum 400 de cuvinte.
- Precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice în care se încadrează textul0–2 p
- Numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului sau ale orientării precizate (câte 1 punct)0–2 p
- Evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului (câte 1 punct)0–2 p
- Precizarea temei textului0–2 p
- Comentarea primei secvențe relevante pentru tema textului (episod, scenă, imagine sau idee poetică)0–2 p
- Comentarea celei de-a doua secvențe relevante pentru tema textului0–2 p
- Analiza primului element de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevant pentru tema textului0–3 p
- Analiza celui de-al doilea element de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevant pentru tema textului0–3 p
- Redactare: existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere0–1 p
- Redactare: logica înlănțuirii ideilor0–1 p
- Redactare: abilități de analiză și de argumentare0–3 p
- Redactare: utilizarea limbii literare0–2 p
- Redactare: ortografia0–2 p
- Redactare: punctuația0–2 p
- Redactare: așezarea în pagină, lizibilitatea0–1 p
Fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.
La bacalaureat, profil real
Particularități ale textului studiat · 5
2026, august, rezervă · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu.
Scrie eseul în acest test2024, august · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu sau lui George Bacovia.
Scrie eseul în acest test2023, august, rezervă · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu.
Scrie eseul în acest test2022, august · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu.
Scrie eseul în acest test2022, model · numește autorul
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu.
Scrie eseul în acest test
Verifică-te
Întrebări despre operă, cu răspunsul și explicația: alege, apoi verifică-te.
Întrebare Kleksa
Întrebarea 1. (0–1)
Câte silabe are primul vers, „Lacul codrilor albastru”: opt, adică măsura versului.
Întrebare Kleksa
Întrebarea 2. (0–2)
Alege cel mult 2
Care versuri conțin mărci ale eului liric: „Și eu trec de-a lung de maluri”, cu pronumele și verbul la persoana I.
Despre autor
Mihai Eminescu s-a născut în 1850 și a murit în 1889. «Lacul» a apărut în 1876, în anii petrecuți la Iași, unde a fost director al Bibliotecii Centrale, revizor școlar și apoi redactor la «Curierul de Iași».
Programa de bacalaureat îl numără printre autorii canonici. Între 2021 și 2026, subiectul al III-lea a cerut de cinci ori, la profilul real, un text poetic aparținând lui Eminescu (o dată, «lui Mihai Eminescu sau lui George Bacovia»); «Lacul» este una dintre poeziile pe care le poți alege.
Greșeli frecvente
unde se greșește- Plimbarea cu luntrea nu are loc în poezie: verbele visului, din versul 7 până la sfârșitul strofei a patra, sunt la conjunctiv („să răsară”, „Să sărim”, „Să plutim”). Scrie că eul liric își imaginează întâlnirea, nu că o povestește.
- Adjectivul „albastru” din primul vers se acordă cu „Lacul”, nu cu „codrilor”: lacul este albastru, nu codrii. Ordinea neobișnuită a cuvintelor este o inversiune.
- Ultima strofă nu repetă pur și simplu prima. Lacul și nuferii sunt aceiași, dar acum însoțesc singurătatea eului liric; în eseu, spune ce s-a schimbat între început și sfârșit.
- «Lacul» nu este un pastel. Are imagini de pastel, mai ales în prima strofă, dar tema ei este iubirea neîmplinită.
- Nu scrie că subiectul CNCE a cerut «Lacul». Subiectul cere un text poetic al lui Eminescu, iar tu alegi poezia și o numești în eseu.
Întrebări și răspunsuri
1.Care este tema poeziei «Lacul»?+
R.:Tema este iubirea neîmplinită. Îndrăgostitul își așteaptă iubita pe malul unui lac din codru, își imaginează cum vor pluti împreună sub lună și rămâne singur, pentru că ea nu vine. Poezia opune visul fericit, din strofele 2–4, realității din ultima strofă, în care eul liric „În zadar suspin și sufăr”.
2.Ce figuri de stil apar în «Lacul»?+
R.:Cele mai citate sunt inversiunea și epitetul cromatic din „Lacul codrilor albastru”, epitetul „Nuferi galbeni”, personificarea lacului care tresare, repetiția „Parc-ascult și parc-aștept”, epitetul „blândei lune”, imaginea auditivă „Vântu-n trestii lin foșnească” și antiteza „Dar nu vine”. În eseu, numește figura și spune ce rol are în textul poetic.
3.Cum fac comentariul poeziei pe strofe?+
R.:Împarte textul în trei: tabloul lacului (strofa 1), așteptarea și visul întâlnirii, la conjunctiv din versul 7 (strofele 2–4), și revenirea la realitate (strofa 5). Pentru fiecare parte, spune ce imagini domină, ce timp și ce mod au verbele și ce figură de stil susține ideea. Lectura completă, pe strofe, este mai sus.
4.De ce este «Lacul» o poezie romantică?+
R.:Pentru că natura este în armonie cu sentimentele, cadrul visat este un lac din codru, sub lumina lunii, iar iubirea este ideală și visată. Iubita nu are nume, este doar „Ea”, iar fericirea există doar în imaginația eului liric. În eseu, alege două trăsături și ilustrează-le cu versuri.
5.Ce înseamnă compoziția circulară în «Lacul»?+
R.:Ultimele două versuri reiau primele: „Lângă lacul cel albastru, / Încărcat cu flori de nufăr” amintește de „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă”. Poezia se încheie unde a început, dar sensul s-a schimbat: lacul care pregătea întâlnirea însoțește acum singurătatea.
6.Ce mesaj are poezia?+
R.:Iubirea visată poate fi perfectă, dar realitatea nu o confirmă: „Dar nu vine”. Mesajul se sprijină pe antiteza dintre vis și realitate, susținută de compoziția circulară. În eseu, nu folosi cuvântul «mesaj» fără să-l legi de un vers sau de o imagine.
7.Pot scrie despre «Lacul» la eseul de bacalaureat?+
R.:Da, când subiectul cere un text poetic studiat aparținând lui Mihai Eminescu. Numește poezia și autorul de la început, apoi urmează reperele din subiect: încadrarea, două imagini sau idei poetice pentru temă, două elemente de compoziție și/sau de limbaj. Ai nevoie de cel puțin 400 de cuvinte.
Ortografia citatelor
Nicio ediție liberă de drepturi a acestei opere nu e tipărită cu ortografia de azi. Am transcris textul literă cu literă după ediția numită și l-am trecut în ortografia de azi prin regulile de mai jos, aplicate la fel textului și fiecărui citat, ca să poată fi verificat după tipar.
Textul: «Convorbiri literare», anul X, nr. 6, 1 septembrie 1876, p. 239 (prima tipărire) (ortografia de dinainte de 1904)
| Regula | Exemplu |
|---|---|
| ş, ţ (cu sedilă) → ș, ț (cu virgulă): aceeași literă, în altă codificare | şi ţară → și țară |
| ĕ → ă | Luceafĕrul → Luceafărul |
| ĭ → i | ochĭ → ochi |
| ŭ: după vocală → u; la sfârșit de cuvânt, după consoană, nu se mai scrie | eŭ, omŭ → eu, om |
| ê (e cu căciulă) → â | plîngênd, cuvênt → plângând, cuvânt |
| í (accentul ascuțit pe un i accentuat; celelalte vocale cu accent ascuțit stau, în tiparele vechi, pentru alte litere — á pentru ă, é pentru ea — și se trec în lista cuvintelor) → i: accentul nu se mai scrie | noí, vecinicíei → noi, veciniciei |
| à, è, ì, ò, ù (accentul grav pe vocala accentuată) → a, e, i, o, u: accentul nu se mai scrie | păreà, venì, văzù → părea, veni, văzu |
| s înainte de b, d, g, v → z | sgomot, isvor, răsbună → zgomot, izvor, răzbună |
| apostroful unui cuvânt scurt scris după spațiu → cratimă, lipit de cuvântul dinainte — afară de cazul în care e legat deja de cuvântul următor | și 'mi, până 'n, nu 'mi-ar → și-mi, până-n, nu mi-ar |
| apostroful dintre două litere → cratimă | s'a, într'o → s-a, într-o |
| sînt, sîntem, sînteți (și sânt, sântem, sânteți) → sunt, suntem, sunteți | sînt, sântem → sunt, suntem |
| I la începutul câtorva cuvinte scurte, unde tiparul nu avea Î mare: In, Il, Ii, Imi, Iți, Iși, Intre, Intr’o, Insă, Incă, Inainte, Inapoi, Impreună, Intâi, Indată, Incet → Î — doar în aceste cuvinte; altele («Insula», «Intră», «Iată») rămân cum sunt | In casă, Intr’o zi, Incă → În casă, Într-o zi, Încă |
| î în interiorul cuvântului → â — nu la începutul și nici la sfârșitul cuvântului, nici după un prefix (ne-, re-, pre- …) | cînd, neîntrerupt → când, neîntrerupt |
Cuvinte pe care regulile nu le pot rezolva singure, trecute unul câte unul: in → în; il → îl; incarcă → încarcă; ingănați → îngânați; incărcat → încărcat; mănă → mână; cărma → cârma; blăndei → blândei; lăngă → lângă; vĕntu → vântu; de-alung → de-a lung; par’-c’ascult → parc-ascult; par’-c’aștept → parc-aștept; resară → răsară.
Surse
- «Convorbiri literare», anul X, nr. 6, 1 septembrie 1876, p. 239 — scanarea Bibliotecii Metropolitane București, pe Culturalia
- Aceeași scanare, fișierul PDF
- Mihai Eminescu, «Poesii», ediția Titu Maiorescu, Socec, 1884 — scanarea de pe archive.org
- «Lacul» — Wikisource în limba română (textul de azi, pentru comparație)
- Mihai Eminescu — Wikipedia în limba română
- Programa de examen pentru limba și literatura română, profil real (edu.ro)
Pagina aceasta e scrisă de noi, nu de CNCE. Stare la 23 octombrie 2026.
23 octombrie 2026Ultimul subiect.
Verifică-te pe un subiect adevărat de bacalaureat la limba română: subiectele CNCE din 2021–2026, cu baremul și cu eseul corectat după criteriile oficiale.