- Ilie Moromete
- Statut social: țăran din Siliștea-Gumești, capul unei familii numeroase, cu pământ primit la împroprietărire, dar împovărat de impozite și de datoria la bancă; un om respectat în sat. Statut psihologic: ironic, contemplativ, iubitor de vorbă, privește viața satului ca pe un spectacol, de pe stănoaga podiștei din fața casei. Statut moral: nu vrea să se îmbogățească, ci să țină familia și pământul întregi. Trăsătura care îl definește este ironia, prin care îi domină pe ceilalți. O vezi în scena cu perceptorul Jupuitu, pe care îl încurcă și îl amână cu vorba, și la tăierea salcâmului, când îi răspunde lui Nilă cu o ironie în loc să-i explice. La sfârșitul volumului, după fuga fiilor, ironia îl părăsește: devine ursuz, tăcut, singur.
- Catrina Moromete
- A doua soție a lui Ilie Moromete și mama Ilincăi, a Titei și a lui Niculae. Statut psihologic: supusă autorității bărbatului, dar adesea nemulțumită de felul lui de a fi, mereu îngrijorată pentru gospodărie și pentru copii, temătoare față de fiii vitregi, care se tem că ea și copiii ei le vor lua partea din avere. Statut moral: își apără copiii și vrea ca Niculae să învețe carte. Trăsătura ei este grija pentru copii și pentru liniștea casei. O vezi la cină, unde îl apără pe Niculae și susține școala lui, pe care Moromete o ia în râs, dar sprijină și plecarea lui Achim cu oile, ca să fie pace în familie, și după tăierea salcâmului, când se întreabă îngrijorată dacă au ajuns atât de rău.
- Niculae
- Fiul cel mic al lui Ilie și al Catrinei. Este copilul care vrea să meargă la școală într-o casă în care nimeni nu crede că școala ar avea vreun rost: tatăl îl trimite cu oile, iar la cină îi ia în râs dorința, ca și surorile lui. Trăsătura lui este setea de carte, însoțită de o revoltă pe care tatăl o pedepsește: la cină, Niculae se ridică împotriva ironiilor tatălui și este lovit de el. În volumul al II-lea, Niculae devine activist comunist și ajunge să se opună viziunii tatălui.
- Paraschiv
- Unul dintre cei trei fii din prima căsătorie a lui Moromete. Statut psihologic: răutăcios, batjocoritor, plin de dispreț față de mama vitregă și față de frații vitregi, pe care îi pizmuiește pentru averea pe care crede că i-o vor lua. Statut moral: își pune interesul mai presus de familie. Trăsătura lui este ostilitatea față de tată și față de jumătatea cealaltă a casei: Moromete îl ceartă aspru pentru rânjetul cu care o privește pe mama vitregă, iar la sfârșitul volumului el și Nilă iau zestrea surorilor și fug cu caii la București.
- Nilă
- Unul dintre cei trei fii din prima căsătorie. Este mai tăcut și mai șovăielnic decât frații lui, iar tatăl îl ironizează pentru nedumerirea lui. Statut moral: se lasă dus de frații lui. Trăsătura lui este nehotărârea: când Moromete îi spune să taie salcâmul, Nilă nu înțelege de ce, iar mai târziu, deși tatăl îi ceruse sfatul în privința lui Achim, se lasă prins în planul fraților și fuge împreună cu Paraschiv.
- Achim
- Și el fiu din prima căsătorie a lui Moromete. Trăsătura lui este dorința de câștig și încrederea în negoț. Planul lui, discutat încă de la cină, este să ducă oile familiei la București și să facă bani din ele. Moromete se îndoiește, dar, presat de datorii, îl lasă să plece. Plecarea lui Achim face parte, de fapt, din planul fraților de a se desprinde de casă: banii pe care tatăl îi aștepta de la București nu mai vin niciodată.
- Ilinca și Tita
- Fetele lui Moromete și ale Catrinei, surorile vitrege ale celor trei fii mai mari. Sunt partea din casă pe care frații cei mari o pizmuiesc și de care se tem că le va lua averea. Ele sunt marile păgubite ale fugii: Paraschiv și Nilă le iau zestrea. Prin ele romanul arată cât de adânc a pătruns dezbinarea în familie.
- Guica
- Pe numele ei Maria, sora lui Ilie Moromete. Statut psihologic și moral: o femeie rea și plină de ură, care nu-i iartă fratelui că s-a recăsătorit. Trăsătura ei este intriga: îi ațâță pe nepoți împotriva tatălui și îi folosește ca să se răzbune pe el. Romanul o arată ca pe cea care pune la cale fuga lor la București, iar îndemnurile ei îi împing pe Paraschiv și pe Nilă la ruptură.
- Tudor Bălosu
- Vecinul bogat al lui Moromete. Statut social: țăran înstărit, care face negoț și se îmbogățește. Statut moral: lacom, speră să-l vadă pe Moromete nevoit să-și vândă pământul. Trăsătura lui este lăcomia: cumpără salcâmul lui Moromete și refuză să-l primească drept ginere pe săracul Birică, iar apoi nu vrea să-i dea fiicei sale zestrea. Fiul lui, Victor, fost voiajor comercial, își dă aere de orășean și este ținta ironiilor lui Moromete.
- Țugurlan
- Țăran sărac, rămas fără pământ la împroprietărire, aspru, nemulțumit de soarta lui și revoltat împotriva nedreptăților. Are glasul neprietenos, iar în poiana lui Iocan tulbură discuțiile, pe care le socotește inutile. Trăsătura lui este spiritul justițiar, dus până la revoltă. Moromete îl prețuiește și încearcă să-l atragă în cercul lui. Criticii îl văd ca pe o figură complementară lui Moromete: unul se apără de necazuri prin ironie, celălalt prin revoltă.
- Cocoșilă și Dumitru lui Nae
- Prietenii lui Moromete din poiana fierăriei lui Iocan, unde se adună duminica să citească ziarul și să comenteze politica. Cu ei, Moromete își pune la încercare inteligența: discuțiile sunt pline de umor, de ironie și de înțepături prietenești, iar vocile lor se înfruntă ca într-un mic parlament al satului. Aici își găsește Moromete publicul de care are nevoie.
- Polina și Birică
- Polina, fata lui Tudor Bălosu, îl iubește pe Birică, flăcău sărac, pe care tatăl ei nu-l acceptă. Cei doi fug împreună. Polina nu rămâne o victimă: când află că tatăl nu vrea să-i dea zestrea, îl ia pe Birică și merge să și-o ceară, înfruntându-l pe Bălosu și pe fratele ei, Victor. Povestea lor seamănă cu a lui Ion și a Anei din romanul lui Rebreanu, dar rolurile se schimbă: aici fata bogatului este cea hotărâtă.
- Boțoghină
- Țăran grav bolnav, care trebuie să-și vândă o parte din pământ ca să se poată trata. Povestea lui arată, alături de a Moromeților, cât de greu se desparte un țăran de pământul lui. Este una dintre poveștile satului care îmbogățesc fundalul destrămării familiei Moromete.
- Jupuitu și Scămosu
- Doi oameni care aduc vești rele în curtea lui Moromete. Jupuitu este perceptorul care vine să ia fonciirea și pe care Moromete îl poartă cu vorba, într-una dintre cele mai cunoscute scene comice ale romanului. Scămosu este cel care îi spune lui Moromete că fiii lui vor să fugă de acasă: din clipa aceea, liniștea tatălui se rupe.