roman · roman interbelic

«Enigma Otiliei» de G. Călinescu — rezumat, personaje, eseu (bacalaureat)

Un tânăr orfan vine în 1909 la București, în casa unchiului său avar, și se îndrăgostește de Otilia, fiica vitregă a bătrânului, în timp ce rudele pândesc moștenirea. Aici găsești romanul pe etapele acțiunii, personajele cu statutul și trăsăturile lor, relațiile dintre ele, încadrarea în realismul de tip balzacian și subiectele de bacalaureat din 2021–2026 la care îl poți folosi. Rezumatul este scris cu cuvintele noastre: citește romanul, rezumatul nu ține locul lui.

Autor
G. Călinescu (1899-1965)
Publicare
în două volume, la Editura «Naționala-Ciornei», București, 1938
Specia
roman realist de tip balzacian, citadin
Curent / perioadă
realism (romanul balzacian), cu elemente moderne; perioada interbelică
  • La bacalaureat: profil real și umanistautor canonic al programei · Tipul de text din programă: roman, roman interbelic
  • Drepturi: în domeniul public (ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5733 din 10 decembrie 2013 (Decretul nr. 321/1956, art. 6 și 8))

Pe scurt

începe de aici

București, 1909. Felix Sima, un orfan de optsprezece ani venit de la Iași ca să studieze medicina, ajunge în casa unchiului și tutorelui său, Costache Giurgiuveanu, de pe strada Antim. Aici o cunoaște pe Otilia Mărculescu, fiica vitregă a bătrânului, de care se îndrăgostește, și familia Tulea: Aglae, sora lui moș Costache, soțul ei, Simion, și copiii lor, Olimpia, Aurica și Titi, la care se adaugă Stănică Rațiu, omul Olimpiei. Toți pândesc averea bătrânului avar și văd în Otilia o rivală la moștenire.

Otilia îl îndrăgește pe Felix, dar este ocrotită și de Leonida Pascalopol, un moșier rafinat, mult mai în vârstă, care o cunoaște de mică. Moș Costache o iubește în felul lui, însă amână mereu s-o înfieze și să-i asigure viitorul. După o boală, depune prin Pascalopol o sumă pentru ea la bancă, dar restul banilor îl ține ascuns în casă. Stănică îi găsește și îl jefuiește, iar bătrânul moare.

Otilia nu se căsătorește cu Felix: pleacă împreună cu Pascalopol și devine soția lui. Stănică o părăsește pe Olimpia pentru Georgeta, iar Felix ajunge medic și profesor universitar. Peste ani, află de la Pascalopol că Otilia s-a recăsătorit la Buenos Aires și, într-o fotografie, nu o mai recunoaște. Romanul se încheie pe strada Antim, în fața casei de la început. Pentru Felix, Otilia rămâne o enigmă.

Rezumat pe capitole

capitol cu capitol

Sosirea lui Felix în strada Antim (începutul romanului)

În 1909, Felix Sima, un tânăr de optsprezece ani care abia terminase liceul la Iași, ajunge la București, pe strada Antim, și caută casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu. Felix este orfan de ambii părinți și vine să studieze medicina; moș Costache este tutorele lui și îi administrează averea rămasă de la părinți până la majorat. Naratorul descrie pe larg strada, casa și decorul unui cartier bucureștean de la începutul secolului, iar criticii au văzut aici, încă de la apariția romanului, un început de tip balzacian.

La poartă îl întâmpină un bătrân care, bâlbâindu-se, îi spune că acolo nu stă nimeni: este chiar moș Costache. Apoi apare Otilia, care îl primește bucuroasă și îl duce înăuntru.

În casă, familia este adunată la un joc, iar Felix îi cunoaște pe Aglae Tulea, sora lui moș Costache, pe soțul ei, Simion, un bătrân ciudat, pe fiica lor, Aurica, și pe moșierul Leonida Pascalopol, prieten al casei. Scena îi adună dintr-odată pe cei care se vor lupta pentru averea bătrânului și pe cei care o vor ocroti pe Otilia.

Felix află curând că Otilia Mărculescu nu este fiica lui moș Costache, ci fiica celei de-a doua soții a lui, rămasă orfană și crescută în casa lui. Averea mamei ei a trecut în mâinile bătrânului. Cei doi tineri, legați prin această familie, își spun veri.

Familia Tulea, Stănică și moșia lui Pascalopol

Familia Tulea pândește averea lui moș Costache. Aglae vrea ca bătrânul să nu lase nimic Otiliei și ca totul să rămână copiilor ei. Titi, fiul ei, este un tânăr mărginit, care se crede artist; Aurica, fată bătrână, își caută un soț și o vede pe Otilia ca pe o rivală.

Olimpia, fiica cea mare, trăiește cu Stănică Rațiu, un avocat fără procese, cu care are un copil. Stănică cere de la familie o zestre pentru Olimpia, iar Simion refuză s-o recunoască drept fiica lui. Copilul lor moare, iar Stănică își face din durere un spectacol și un prilej de a cere bani și compasiune.

Pascalopol o cunoaște pe Otilia de când era mică și o ocrotește cu discreție; Felix vede repede în el un rival. La invitația moșierului, Felix și Otilia petrec câtva timp la moșia lui din Bărăgan, iar descrierea câmpiei este una dintre paginile lăudate ale romanului încă de la apariție. Pascalopol îi mărturisește lui Felix că nu s-a oprit niciodată să deosebească, în iubirea lui pentru Otilia, ce este părintesc și ce este iubire de bărbat.

Iubire, gelozie și prima plecare a Otiliei

Între Felix și Otilia se leagă o prietenie caldă, care pentru el devine iubire. Felix i-o mărturisește, dar Otilia îl tratează mai degrabă ca o soră sau ca o bună camaradă, cu o afecțiune care nu se hotărăște. Felix este gelos pe Pascalopol. În casă, vorba despre o posibilă înfiere a Otiliei de către moș Costache stârnește scandaluri din partea Aglaei, iar bătrânul amână mereu formalitățile.

Pe neașteptate, Otilia pleacă la Paris împreună cu Pascalopol. Felix rămâne dezamăgit și deprimat, iar în absența ei are o legătură cu Georgeta, o cocotă din lumea bună, prietena unui general. Se apropie și de Weissmann, un coleg de la medicină, cu care vorbește și despre familia Tulea.

Masa de la Iorgu, familia Tulea și întoarcerea Otiliei

Una dintre scenele colective ale romanului este masa dată de Iorgu, un proprietar de restaurant, la care se adună oameni care altfel nu s-ar fi întâlnit: moș Costache, Felix, Stănică, Olimpia, Titi, Georgeta și generalul. Scena arată, ca într-o frescă, lumea bucureșteană în care se mișcă personajele.

Familia Tulea se destramă. Simion, tot mai bolnav, începe să aiureze, iar Aglae scapă de el și îl internează într-un sanatoriu. Aglae vrea să-l însoare bine pe Titi, care ajunge în familia Sohațchi, ce îi speculează naivitatea. Pe Aurica o amăgește cu speranțe de căsătorie care nu se împlinesc.

Otilia se întoarce de la Paris în casa din strada Antim, iar Felix se apropie din nou de ea. Stănică, mereu în căutare de bani, se învârte între cele două familii, aduce și duce vești și ține socoteala a tot ce aude, convins că într-o zi va pune mâna pe averea bătrânului.

Boala și moartea lui moș Costache

Moș Costache are un atac, iar familia Tulea se instalează practic în casa lui: îl veghează nu din grijă, ci ca să nu le scape averea, și caută peste tot banii ascunși. Bătrânul își revine și se gândește să-și vândă casele.

Pascalopol îl îndeamnă să pună bani pe numele Otiliei, iar moș Costache îi încredințează până la urmă o parte, pe care moșierul o depune la bancă pentru fată. Restul averii îl ține ascuns în casă, iar înfierea rămâne mereu amânată.

Stănică, încredințat că bătrânul nu mai are mult de trăit, descoperă unde sunt ascunși banii și îl jefuiește. Zbaterea îl doboară pe moș Costache, care moare. Otilia, care nu fusese înfiată, nu moștenește aproape nimic: îi rămân doar banii depuși prin Pascalopol.

Despărțirea și finalul

Otilia nu se căsătorește cu Felix. Pleacă împreună cu Pascalopol, devine soția lui și trăiește la Paris. Stănică o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și intră în politică. Felix își urmează drumul: devine medic, apoi profesor universitar.

Peste ani, Felix îl întâlnește întâmplător pe Pascalopol într-un tren. Moșierul îi spune că s-au despărțit și că Otilia s-a recăsătorit la Buenos Aires cu un om bogat, și îi arată o fotografie: Felix vede o doamnă frumoasă, în care nu o mai recunoaște pe fata nebunatică de odinioară.

Romanul se încheie cu Felix din nou pe strada Antim, în fața casei lui moș Costache, acolo unde începuse totul. Pentru el, Otilia a rămas o enigmă, iar tinerețea lui trăită în casa aceea, doar o amintire.

Planul acțiunii

  1. 1.În 1909, Felix Sima ajunge pe strada Antim, la casa unchiului și tutorelui său.
  2. 2.Moș Costache, bâlbâindu-se, îi spune la poartă că acolo nu stă nimeni.
  3. 3.Otilia îl primește pe Felix și îl duce în casă, unde familia este adunată la un joc.
  4. 4.Felix îi cunoaște pe Aglae, Aurica, Simion și Pascalopol.
  5. 5.Felix află că Otilia este fiica vitregă a bătrânului, rămasă orfană.
  6. 6.Olimpia și Stănică Rațiu, care au un copil, cer o zestre de la familia Tulea, iar Simion refuză s-o recunoască pe Olimpia drept fiica lui.
  7. 7.Felix și Otilia sunt oaspeții lui Pascalopol la moșia lui din Bărăgan.
  8. 8.Copilul lui Stănică moare, iar Stănică își face din durere un prilej de câștig.
  9. 9.Felix își mărturisește iubirea, iar Otilia îi răspunde cu o afecțiune de soră.
  10. 10.Discuțiile despre înfierea Otiliei stârnesc scandaluri din partea Aglaei.
  11. 11.Otilia pleacă pe neașteptate la Paris cu Pascalopol.
  12. 12.În absența Otiliei, Felix, deprimat, are o legătură cu Georgeta.
  13. 13.Moș Costache are un atac, iar familia Tulea îi asediază casa, căutând banii.
  14. 14.Bătrânul își revine și, la îndemnul lui Pascalopol, depune prin el o sumă pentru Otilia.
  15. 15.Stănică găsește banii ascunși și îl jefuiește pe bătrân, care moare.
  16. 16.Otilia pleacă cu Pascalopol și devine soția lui.
  17. 17.Stănică o părăsește pe Olimpia și se căsătorește cu Georgeta.
  18. 18.Felix devine medic, apoi profesor universitar.
  19. 19.Peste ani, Pascalopol îi spune lui Felix, în tren, că Otilia s-a recăsătorit la Buenos Aires.
  20. 20.Felix revine pe strada Antim, în fața casei lui moș Costache.

Personaje

Felix Sima
Statut social: orfan, fiul unui medic, venit de la Iași la optsprezece ani ca să studieze medicina, sub tutela unchiului său, moș Costache; la sfârșit, medic și profesor universitar. Statut psihologic: sensibil, delicat, sincer până la naivitate, dar și gelos, mereu nesigur pe sentimentele Otiliei. Statut moral: nu râvnește moștenirea și privește cu dispreț lăcomia rudelor bătrânului. Trăsătura dominantă este ambiția. De la început își propune să devină un mare medic, iar dezamăgirea iubirii nu îl abate de la acest drum. După despărțirea de Otilia, finalul îl arată ajuns medic și profesor universitar, cum își dorise. Romanul este și povestea formării lui.
Otilia Mărculescu
Statut social: fiica vitregă a lui moș Costache, din a doua căsătorie a acestuia, orfană și niciodată înfiată; averea mamei ei a trecut la bătrân. Statut psihologic: veselă, spontană, nebunatică, iubitoare de muzică, dar și imprevizibilă și greu de citit. Statut moral: bună și generoasă, mai ales cu moș Costache, dar lucidă în privința propriului viitor. Trăsătura care o definește este imprevizibilitatea. Pleacă pe neașteptate la Paris cu Pascalopol, spre surprinderea lui Felix, iar la sfârșit, deși îl iubește pe Felix, alege să se căsătorească cu Pascalopol, pe care îl va părăsi apoi pentru alt bărbat. Fiecare personaj o vede altfel, de aceea titlul vorbește despre enigma ei.
Costache Giurgiuveanu (moș Costache)
Statut social: proprietar de case, tutorele lui Felix și tatăl vitreg al Otiliei, frate cu Aglae. Statut psihologic: fricos, bănuitor, bâlbâit, temător mai ales pentru averea lui. Statut moral: avar, dar cu o duioșie reală pentru Otilia, pe care totuși nu o ocrotește la timp. Trăsătura dominantă este avariția. La sosirea lui Felix se preface că nu locuiește acolo, iar apoi îi încarcă socotelile cu cheltuieli din averea pe care i-o administrează. Spre sfârșit, amână să-i asigure Otiliei viitorul și își ascunde banii în casă, unde Stănică îi găsește. Criticii l-au apropiat de avarii lui Balzac și Molière, Grandet și Harpagon.
Leonida Pascalopol
Statut social: moșier bogat, cu moșie în Bărăgan și cu gusturi de aristocrat, prieten al lui moș Costache; un om între două vârste. Statut psihologic: rafinat, cultivat, răbdător, ușor blazat. Statut moral: generos și discret, un ocrotitor al Otiliei, pe care o cunoaște de mică și o iubește oarecum ca un tată, oarecum ca un bărbat. Trăsătura lui este generozitatea. El îl convinge pe moș Costache să pună bani pentru Otilia și îi depune la bancă pe numele ei, iar la sfârșit, după ce se căsătorește cu ea, o lasă liberă când ea vrea să plece. Mulți critici l-au socotit unul dintre personajele cele mai reușite ale romanului.
Aglae Tulea
Sora lui moș Costache, soția lui Simion și mama Olimpiei, Auricăi și a lui Titi. Criticii o numesc adesea «baba absolută», după vorbele unui coleg de la medicină al lui Felix. Este autoritară, își tiranizează soțul, îl ține sub aripă pe Titi și o disprețuiește pe Otilia, în care vede o piedică în calea moștenirii. Trăsătura ei este lăcomia: face scandal de câte ori se vorbește de înfierea Otiliei, iar când fratele ei se îmbolnăvește, se instalează cu toată familia în casa lui și o scotocește după bani. Fără remușcări, îl internează pe Simion într-un sanatoriu.
Stănică Rațiu
Avocat fără procese, omul Olimpiei, arivistul romanului. Vorbește întruna despre familie, căsătorie și paternitate, scoate bani de la oricine și cară vești dintr-o casă în alta. Trăsătura lui este arivismul fără scrupule. Când copilul lui și al Olimpiei moare, face din durere un spectacol pentru a obține bani și compasiune; la sfârșit îi fură banii lui moș Costache, grăbindu-i moartea, o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și intră în politică. Criticii l-au socotit unul dintre cele mai vii personaje ale cărții și l-au apropiat de Gore Pirgu din «Craii de Curtea-Veche».
Simion Tulea
Soțul Aglaei, un bătrân dezechilibrat, aproape senil, pe care toți îl ignoră. Neagă că Olimpia ar fi fiica lui și refuză să-i dea zestre. Cu timpul începe să aiureze, iar Aglae îl internează într-un sanatoriu. Prin el, romanul atinge teme ale naturalismului: degradarea minții, boala, ereditatea.
Aurica Tulea
Fiica Aglaei, fata bătrână a romanului, invidioasă și amărâtă. Își caută cu orice preț un soț, iar mama ei o amăgește cu speranțe care nu se împlinesc. În Otilia vede o rivală la căsătorie, iar romanul le pune în antiteză: Otilia este opusul ei prin feminitatea rafinată și prin libertatea gesturilor.
Titi Tulea
Fiul Aglaei, un tânăr mărginit, pe care criticii l-au socotit chiar debil, dar pe care mama lui îl răsfață și îl pune înaintea surorilor. Se crede artist. Aglae vrea să-l însoare bine, iar el ajunge în familia Sohațchi, care îi speculează naivitatea.
Olimpia
Fiica cea mare a Aglaei, care trăiește cu Stănică Rațiu și are cu el un copil. Simion nu o recunoaște drept fiica lui și nu vrea să-i dea zestre. Copilul moare, iar după ce pune mâna pe banii bătrânului, Stănică o părăsește pentru Georgeta.
Georgeta
O cocotă cu trecere în lumea bună, prietena unui general. Felix are o legătură cu ea cât timp Otilia este la Paris. Stănică o cunoaște și el, iar la sfârșit, după ce pune mâna pe banii lui moș Costache și o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta.
Weissmann
Un coleg de la medicină al lui Felix, cu care acesta vorbește și despre familia Tulea. Criticul Mihai Novicov observa că prin el romanul atinge frământările politice ale vremii, iar I. Oprișan l-a socotit unul dintre tipurile balzaciene ale romanului, alături de moș Costache și de Aglae.

Relația dintre personaje

La profilul umanist, eseul poate cere relația dintre două personaje: statutul fiecăruia, relația lor în două episoade comentate și elementele de structură care o construiesc.
Felix și Otilia
Cei doi tineri, orfani amândoi și trăind sub același acoperiș, își spun veri. Pentru Felix, Otilia devine iubirea ideală; pentru ea, Felix este un prieten drag, pe care îl iubește, dar cu care nu se poate hotărî. Un prim episod relevant este mărturisirea lui Felix: Otilia îi răspunde cu o afecțiune de soră, iar el rămâne nesigur și gelos pe Pascalopol. Al doilea este despărțirea: Otilia pleacă cu Pascalopol și devine soția lui, iar Felix, peste ani, nu o mai recunoaște în fotografia arătată de moșier. Relația o construiesc conflictul dintre iubire și interes, perspectiva lui Felix, care o vede mereu idealizată, și simetria incipitului cu finalul, ambele pe strada Antim.
Otilia și Pascalopol
Pascalopol o cunoaște pe Otilia de când era copil și o ocrotește discret, ca un părinte; în același timp, o iubește ca un bărbat. Otilia îl prețuiește și îi poartă un respect deosebit. Un episod relevant este grija lui pentru viitorul ei: el îl convinge pe moș Costache să depună bani pe numele fetei. Al doilea este finalul: Otilia îl alege pe el, nu pe Felix, se căsătorește cu el, iar mai târziu Pascalopol o lasă liberă. Criticii explică diferit alegerea ei: dorința de lux și de o viață strălucitoare, nevoia de un ocrotitor sau dorința de a scăpa din familia care o disprețuia.
Moș Costache și Otilia
Bătrânul o iubește sincer pe Otilia, pe care o crescuse, dar avariția îl împiedică s-o ocrotească la timp. Un episod relevant este amânarea înfierii: se vorbește mereu despre ea, Aglae face scandal, iar moș Costache amână formalitățile. Al doilea este depunerea banilor: abia după ce se îmbolnăvește, la îndemnul lui Pascalopol, pune o sumă pe numele ei, iar restul averii, ținut ascuns, îl fură Stănică. Relația arată conflictul dintre iubirea părintească și patima banului, tema care dădea și primul titlu al romanului, «Părinții Otiliei».
Aglae și Otilia
Aglae o privește pe Otilia ca pe o intrusă, o vorbește de rău și vede în ea o rivală pentru averea fratelui ei. Un episod relevant este scandalul pe care îl face de fiecare dată când se vorbește de înfierea Otiliei. Al doilea este boala lui moș Costache, când Aglae se instalează în casă cu toată familia, ca să nu-i scape nimic. Relația ilustrează conflictul principal al romanului, lupta pentru moștenire.

Timpul și spațiul

Acțiunea începe în 1909, la București, pe strada Antim, unde se află casa lui moș Costache. Este Bucureștiul de la începutul secolului al XX-lea, cu străzile, casele și interioarele lui, descrise minuțios.

Pe lângă casa din strada Antim, romanul duce cititorul la moșia lui Pascalopol din Bărăgan, în casa lui de la oraș și la masa dată de Iorgu. Parisul și Buenos Airesul apar doar ca locuri în care pleacă Otilia. Finalul are loc peste ani, când Felix, ajuns medic și profesor, revine pe strada Antim.

Încadrare și context

«Enigma Otiliei» a apărut în 1938, în două volume, la Editura «Naționala-Ciornei» din București; a doua ediție a apărut în 1946. Este al doilea roman al lui G. Călinescu, după «Cartea nunții» (1933). Călinescu îl intitulase inițial «Părinții Otiliei». Criticii vremii, între ei Alexandru Piru și Șerban Cioculescu, l-au primit ca pe o reușită și au observat de la început metoda balzaciană și galeria de tipuri.

Este un roman interbelic, realist, de tip balzacian. Două trăsături ale acestui realism se văd ușor în text. Prima este caracterizarea prin mediu: incipitul descrie minuțios strada, casa și interioarele, care spun ceva despre oamenii ce locuiesc acolo. A doua este tipologia: personajele se adună în jurul unei patimi dominante, ca avarul moș Costache, arivistul Stănică sau fata bătrână Aurica, iar acțiunea pornește de la un motiv balzacian, lupta pentru o moștenire. Naratorul este omniscient și obiectiv: știe totul despre personaje și nu le judecă.

Unii critici văd în roman mai mult decât un roman balzacian. Eugen Simion spune că a fost scris de cineva care revine la modelul lui Balzac după ce l-a citit bine pe Proust, iar Eugen Schileru observa, încă din 1947, că Otilia este un personaj modern, care nu se lasă explicat până la capăt. Pentru eseu, încadrarea sigură este realismul (romanul balzacian), susținut prin două trăsături ilustrate cu episoade; elementele moderne, ca ambiguitatea Otiliei, sunt o nuanță utilă, nu o încadrare separată.

Elemente de structură și de compoziție

Romanul are douăzeci de capitole și a apărut, în prima ediție, în două volume. Acțiunea este povestită cronologic, de un narator omniscient, și se desfășoară pe două planuri care se împletesc: lupta familiei Tulea pentru averea lui moș Costache și pentru îndepărtarea Otiliei, și formarea lui Felix, cu iubirea lui pentru Otilia. Incipitul și finalul sunt simetrice: romanul începe și se încheie pe strada Antim, în fața casei lui moș Costache, văzută de Felix în două momente ale vieții lui.

Mai sus, romanul este rezumat pe etapele mari ale acțiunii, nu capitol cu capitol: nu am avut textul după care să verificăm fiecare capitol, așa că am păstrat doar ce confirmă cel puțin două surse independente. Episoadele din mijlocul romanului (masa de la Iorgu, internarea lui Simion, căsătoria lui Titi, întoarcerea Otiliei de la Paris) sunt grupate pe fire, nu în ordinea exactă din carte: pe aceasta o urmărești citind romanul. O împărțire posibilă pe momentele subiectului: expozițiunea este sosirea lui Felix și scena de la masa de joc; desfășurarea urmărește lupta pentru moștenire și iubirea dintre Felix și Otilia; punctul culminant poate fi pus la jaful lui Stănică și moartea bătrânului; deznodământul este plecarea Otiliei cu Pascalopol, iar finalul, întâlnirea de peste ani și întoarcerea lui Felix pe strada Antim.

Limbaj și mijloace artistice

incipitul balzacian

descrierea străzii Antim și a casei lui moș Costache la sosirea lui Felix

Fixează locul și timpul acțiunii și caracterizează personajele prin mediu: casa și interioarele spun deja ceva despre avariția și lumea bătrânului.

simetria incipitului și a finalului

Felix pe strada Antim, la începutul și la sfârșitul romanului

Romanul se închide ca un cerc: aceeași stradă și aceeași casă, văzute în două momente ale vieții lui Felix, arată trecerea timpului și sfârșitul tinereții lui.

caracterizarea prin mediu și detaliu

interioarele caselor, de la casa lui moș Costache la locuința lui Pascalopol

Descrierile minuțioase ale caselor, ale mobilelor și ale îmbrăcămintei sunt un mijloc de caracterizare indirectă, cum cere modelul balzacian.

tipologia clasică

avarul moș Costache, arivistul Stănică, fata bătrână Aurica

Fiecare personaj se adună în jurul unei patimi dominante, ca în «Comedia umană» a lui Balzac, ceea ce face din galeria de personaje o comedie a burgheziei bucureștene.

perspectiva multiplă asupra Otiliei

Felix, Pascalopol, Aglae și Aurica o văd pe Otilia fiecare altfel

Imaginea Otiliei se compune din privirile celorlalți, ceea ce o face ambiguă și explică titlul; criticii au văzut aici un procedeu modern.

antiteza

Otilia și Aurica, Felix și Titi, Pascalopol și Stănică

Opoziția dintre personajele rafinate și cele lacome sau mărginite pune în lumină valorile romanului și separă lumea lui Felix de lumea familiei Tulea.

scena colectivă

masa dată de Iorgu, unde se adună personaje care altfel nu s-ar fi întâlnit

Scena adună laolaltă mai multe planuri ale romanului și lărgește tabloul societății bucureștene dincolo de cele două familii.

comicul de situație

moș Costache bâlbâindu-se la poartă, Stănică făcând spectacol din durere

Avariția și arivismul sunt arătate prin situații comice și grotești, care îi judecă pe personaje fără ca naratorul să spună direct ce crede.

Semnificația titlului

Titlul pune în centru personajul Otiliei și misterul ei: fiecare dintre cei din jur o vede altfel, iar Felix nu înțelege până la capăt de ce l-a ales ea pe Pascalopol. Romanul s-a numit întâi «Părinții Otiliei», titlu care trimitea la tema paternității: moș Costache și Pascalopol se poartă, fiecare în felul lui, ca niște părinți ai ei. Eugen Simion amintește că, după autor, enigma ar fi mai degrabă a lui Felix decât a Otiliei.

Tema și viziunea despre lume

Moștenirea și banul

Tema centrală, de tip balzacian, este lupta pentru moștenirea lui moș Costache. Familia Tulea pândește averea bătrânului și încearcă s-o îndepărteze pe Otilia; Stănică îi caută banii ascunși și, până la urmă, îi fură. Două episoade sunt potrivite pentru eseu: boala bătrânului, când Aglae se instalează cu toată familia în casa lui și o scotocește după bani, și jaful lui Stănică, după care moș Costache moare. Finalul arată cine câștigă: Stănică, îmbogățit, intră în politică, iar Otilia, neînfiată, nu moștenește aproape nimic.

Paternitatea

Primul titlu, «Părinții Otiliei», numea tema paternității. Moș Costache o iubește pe Otilia ca pe propria fiică, dar avariția îl face să amâne înfierea; Pascalopol o ocrotește ca un tată și o iubește ca un bărbat; Simion își neagă paternitatea față de Olimpia, iar Stănică vorbește mereu despre familie, dar își exploatează până și moartea copilului. Felix și Otilia, amândoi orfani, își caută fiecare un sprijin într-o lume în care părinții adevărați lipsesc.

Iubirea și enigma feminității

Iubirea dintre Felix și Otilia este povestea sentimentală a romanului. Felix o idealizează, iar Otilia îl iubește, dar nu se hotărăște și alege, la sfârșit, siguranța oferită de Pascalopol. Criticii au văzut în ea, încă din 1938, misterul feminității: Otilia oscilează între tânărul ei văr și bărbatul matur, între viața obișnuită și dorința de a străluci. De aceea, pentru Felix rămâne o enigmă.

Formarea lui Felix

Romanul este și povestea maturizării unui tânăr: Felix vine în București ca liceean și ajunge, la sfârșit, medic și profesor universitar. Prin dezamăgirea iubirii și prin contactul cu o familie dominată de bani, el se maturizează, fără să renunțe la drumul ales. Unii critici numesc de aceea romanul și bildungsroman, adică roman al formării.

Societatea burgheză bucureșteană

Romanul este o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea: o lume de mici proprietari, avocați fără procese, cocote și generali, în care căsătoria și moștenirea sunt mijloace de a parveni. Pascalopol și Felix, neinteresați de averea bătrânului, se deosebesc de această lume, iar antiteza dintre ei și familia Tulea dă sensul moral al cărții.

«Tema și viziunea» la examen

Formula «tema și viziunea despre lume» vine dintr-un tip mai vechi de eseu și nu mai apare în subiectele din 2021–2026, deși este încă mult căutată. Ce înveți pentru ea se potrivește cu reperul al doilea din subiectele actuale, cel despre temă și două episoade relevante. Viziunea lui Călinescu poate fi descrisă ca realistă și satirică: o lume dominată de bani, în care cei puri, ca Felix și Otilia, nu se pot împlini. Restul eseului se construiește pe celelalte repere ale subiectului.

Testează-te: Enigma Otiliei

cu răspunsul pe loc
Câteva întrebări despre conținutul operei. Alege răspunsul și verifică-l imediat: sub fiecare vei vedea o scurtă explicație. Întrebările sunt ale noastre, nu ale CNCE.

Întrebarea 1. (0–1)

De ce vine Felix Sima la București, în casa unchiului său?

Întrebarea 2. (0–1)

Cine este Otilia Mărculescu față de moș Costache?

Întrebarea 3. (0–1)

Ce tot amână moș Costache, deși o iubește pe Otilia în felul lui?

Întrebarea 4. (0–1)

Spune dacă aceste afirmații despre moștenire sunt adevărate sau false.
Otilia primește aproape toată averea lui moș Costache.
Stănică îl jefuiește pe bătrân de banii ascunși în casă.
Pascalopol depune la bancă, pentru Otilia, o sumă de la moș Costache.

Întrebarea 5. (0–1)

Unde petrec Felix și Otilia o vreme, la invitația lui Pascalopol?

Întrebarea 6. (0–1)

Spune dacă aceste afirmații despre personaje sunt adevărate sau false.
Pascalopol este mult mai în vârstă decât Otilia.
Felix este gelos pe Pascalopol.
Otilia îi răspunde lui Felix cu aceeași iubire, de la început.

Întrebarea 7. (0–1)

Ordonează întâmplările din roman în ordinea în care urmează.
1Moș Costache moare.
2În lipsa Otiliei, plecată la Paris, Felix are o legătură cu Georgeta.
3Felix ajunge la București, în casa unchiului său.
4Peste ani, Felix îl întâlnește pe Pascalopol într-un tren.

Întrebarea 8. (0–1)

Unde se încheie romanul, în fața cărei case?

Răspunsuri verificate: 0/8

Scrie acum eseul de la bacalaureat despre această operă: subiectul al III-lea, fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.

La bacalaureat

subiectele CNCE
CNCE nu numește opere: subiectul al III-lea cere „un text studiat” al unui autor sau un tip de text. Iată subiectele din 2021–2026 la care poți scrie despre această operă, așa cum le-a formulat CNCE.

CNCE nu numește opera în subiect: romanul poate fi folosit atunci când se cere un text narativ studiat aparținând lui G. Călinescu sau un roman interbelic studiat. Subiectul poate avea trei forme: particularități ale textului (încadrare prin două trăsături, două episoade relevante pentru temă, două elemente de structură, compoziție sau limbaj), construcția unui personaj (statut social, psihologic și moral, o trăsătură ilustrată prin două episoade, două elemente de construcție) sau, la profilul umanist, relația dintre două personaje (între 2021 și 2026, această formă nu a cerut însă un text al lui Călinescu sau un roman interbelic).

Pentru un eseu de cel puțin 400 de cuvinte, ai nevoie de încadrarea în realismul de tip balzacian sau în romanul interbelic, cu două trăsături ilustrate, și de două episoade bine alese, de exemplu sosirea lui Felix în strada Antim și jaful lui Stănică, urmat de moartea lui moș Costache. Ca elemente de structură, poți folosi incipitul și finalul simetrice, conflictul, perspectiva narativă și relațiile spațio-temporale.

Capcane frecvente: rezumatul în locul analizei, ideea greșită că Otilia se căsătorește cu Felix sau că este fiica lui moș Costache, confuzia dintre Olimpia și Aurica și formula «tema și viziunea», folosită ca și cum ar fi întregul eseu. Episoadele pe care le comentezi trebuie să fie cele din roman, pe care l-ai citit în întregime.

Cel mai recent subiect · 2025, iunie, rezervă · profil real

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un roman interbelic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: – prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales; – evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale romanului studiat, relevante pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

Așa se notează eseul: câte 6 puncte pentru fiecare dintre cele trei repere și 12 puncte pentru redactare, care se acordă doar pentru minimum 400 de cuvinte.

  • Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales0–6 p
  • Menționarea oricărei trăsături a personajului ales0–2 p
  • Ilustrarea trăsăturii menționate printr-un prim episod/secvență comentat(ă)0–2 p
  • Ilustrarea trăsăturii menționate printr-un al doilea episod/secvență comentat(ă)0–2 p
  • Analiza primului element de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevant pentru construcția personajului ales0–3 p
  • Analiza celui de-al doilea element de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevant pentru construcția personajului ales0–3 p
  • Redactare: existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere0–1 p
  • Redactare: logica înlănțuirii ideilor0–1 p
  • Redactare: abilități de analiză și de argumentare0–3 p
  • Redactare: utilizarea limbii literare0–2 p
  • Redactare: ortografia0–2 p
  • Redactare: punctuația0–2 p
  • Redactare: așezarea în pagină, lizibilitatea0–1 p

Fără cronometru. Cu un cont gratuit îl primești notat după barem, pe fiecare criteriu.

Scrie eseul în acest test

La bacalaureat, profil real

Particularități ale textului studiat · 2

  1. 2023, august · numește autorul

    Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu sau lui G. Călinescu.

    Scrie eseul în acest test
  2. 2022, specială · numește autorul

    Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu sau lui G. Călinescu.

    Scrie eseul în acest test

Construcția unui personaj · 2

  1. 2025, iunie, rezervă · cere tipul de text

    Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un roman interbelic studiat.

    Scrie eseul în acest test
  2. 2021, august, rezervă · numește autorul

    Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui G. Călinescu.

    Scrie eseul în acest test

La bacalaureat, profil umanist

Construcția unui personaj · 3

  1. 2024, iunie, rezervă · numește autorul

    Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui G. Călinescu.

    Scrie eseul în acest test
  2. 2023, august · numește autorul

    Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu sau lui G. Călinescu.

    Scrie eseul în acest test
  3. 2022, specială · numește autorul

    Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu sau lui G. Călinescu.

    Scrie eseul în acest test
Rezolvă gratuit un subiect de bacalaureat la română

Verifică-te

Întrebări despre operă, cu răspunsul și explicația: alege, apoi verifică-te.
  1. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 1. (0–3)

    Asociază fiecare roman cu tipul căruia îi aparține.
    1. aroman psihologic, al experienței, scris la persoana I
    2. broman realist de tip balzacian, citadin
    3. croman istoric, cu subiect luat din cronici
    4. droman realist, obiectiv, de inspirație rurală
    5. eroman postmodern, cu un narator care își comentează scrisul
    1. „Ion” de Liviu Rebreanu
    2. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
    3. „Enigma Otiliei” de G. Călinescu

    Cărui tip de roman îi aparține «Enigma Otiliei», alături de «Ion» și de romanul lui Camil Petrescu: roman realist de tip balzacian, citadin.

  2. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 2. (0–1)

    Alege litera corespunzătoare răspunsului corect. Romanul „Enigma Otiliei” de G. Călinescu începe și se încheie cu imaginea:

    Cu ce imagine începe și se încheie romanul: casa lui moș Costache de pe strada Antim, văzută de Felix la sosire și peste ani.

  3. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 3. (0–1)

    Alege litera corespunzătoare răspunsului corect. În „Enigma Otiliei”, cine îi fură banii lui moș Costache, grăbindu-i moartea?

    Cine îi fură banii lui moș Costache, grăbindu-i moartea: Stănică Rațiu, nu Aglae și nici Pascalopol.

  4. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 4. (0–2)

    Alege cele două romane publicate în 1930.

    Alege cel mult 2

    Care romane din programă au apărut în 1930: «Enigma Otiliei» nu este printre ele, a apărut în 1938.

  5. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 5. (0–3)

    Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată sau falsă.
    Ștefan Gheorghidiu este student la Filozofie și caută absolutul în iubire.
    Vitoria Lipan este o femeie naivă, care așteaptă ca alții să afle adevărul despre soțul ei.
    Otilia Mărculescu este fiica vitregă a lui moș Costache Giurgiuveanu.

    Ce este adevărat despre personaje: Otilia Mărculescu este fiica vitregă a lui moș Costache Giurgiuveanu, nu fiica lui.

  6. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 6. (0–3)

    Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată sau falsă.
    Relația dintre Harap-Alb și Spânul începe printr-o înșelăciune, la fântână.
    Pe drumul în căutarea lui Nechifor, Vitoria Lipan își inițiază fiul, pe Gheorghiță.
    La sfârșitul romanului „Enigma Otiliei”, Felix și Otilia se căsătoresc.

    Dacă Felix și Otilia se căsătoresc la sfârșitul romanului: nu, Otilia își alege alt drum și iese din viața lui.

  7. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 7. (0–1)

    Cum se numește moșierul bogat și matur pe care îl alege Otilia, la sfârșitul romanului „Enigma Otiliei”, în locul lui Felix? Notă: scrie doar numele personajului.

    Cum se numește moșierul bogat și matur pe care îl alege Otilia la sfârșit, în locul lui Felix: Leonida Pascalopol.

  8. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 8. (0–1)

    Alege litera corespunzătoare răspunsului corect. Personaj al comediei „O scrisoare pierdută”, Nae Cațavencu ilustrează tipul:

    Ce tip ilustrează fiecare personaj: avarul nu este în comedia lui Caragiale, ci este moș Costache din «Enigma Otiliei».

  9. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 9. (0–3)

    Asociază fiecare personaj cu personajul din același roman cu care formează o pereche potrivită pentru eseul despre relația dintre două personaje.
    1. Felix Sima
    2. Ilie Moromete
    3. Vitoria Lipan

    Cu cine formează Felix Sima o pereche potrivită pentru eseul despre relația dintre două personaje: cu Otilia, din același roman.

  10. Întrebare Kleksa

    Întrebarea 10. (0–1)

    Alege litera corespunzătoare răspunsului corect. Programa profilului umanist cere și un roman scris între 1960 și 1980. Care dintre romanele de mai jos se potrivește acestei cerințe?

    De ce «Enigma Otiliei» nu poate fi folosit pentru un roman scris între 1960 și 1980: este un roman interbelic, apărut în 1938.

Despre autor

George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, la București, și a murit la 12 martie 1965. A fost critic și istoric literar, romancier, poet și dramaturg, membru al Academiei Române din 1948. Opera lui fundamentală este «Istoria literaturii române de la origini până în prezent» (1941). A scris patru romane, cu predilecție pentru lumea orașului: «Cartea nunții» (1933), «Enigma Otiliei» (1938), «Bietul Ioanide» (1953) și «Scrinul negru» (1960).

Programa de bacalaureat îl include printre autorii canonici. Între 2021 și 2026, CNCE l-a numit în subiectul al III-lea de trei ori la fiecare profil, de cele mai multe ori alături de alt autor, la alegere (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu), iar o dată singur, la profilul umanist. Subiectul I din iunie 2023 a pornit de la un fragment din monografia lui despre Creangă, «Ion Creangă. Viața și opera».

Greșeli frecvente

unde se greșește
  • Otilia nu se căsătorește cu Felix. Pleacă împreună cu Pascalopol și devine soția lui, iar mai târziu se recăsătorește la Buenos Aires; Felix o mai vede doar într-o fotografie.
  • Otilia nu este fiica lui moș Costache. Este fiica celei de-a doua soții a lui, rămasă orfană, iar bătrânul nu ajunge niciodată s-o înfieze.
  • Banii lui moș Costache nu îi fură Aglae. Îi fură Stănică Rațiu, care descoperă ascunzătoarea, iar bătrânul moare după jaf.
  • Felix nu este fiul lui moș Costache. Este nepotul lui, orfan, venit de la Iași, iar bătrânul îi este unchi și tutore.
  • Stănică este omul Olimpiei, fiica cea mare a Aglaei, nu al Auricăi. Aurica este fata bătrână a familiei, care își caută zadarnic un soț.
  • Romanul nu este din 1930 și nu este un roman psihologic la persoana I. A apărut în 1938 și are un narator omniscient, care știe totul despre personaje.
  • Nu scrie că subiectul CNCE a cerut «Enigma Otiliei». Subiectul cere un text narativ al lui G. Călinescu sau un roman interbelic, iar tu alegi opera și o numești în eseu.

Întrebări și răspunsuri

  1. 1.Care este rezumatul romanului «Enigma Otiliei»?+

    R.:În 1909, Felix Sima, orfan, vine la București, în casa unchiului și tutorelui său, moș Costache, și se îndrăgostește de Otilia, fiica vitregă a bătrânului. Familia Tulea pândește averea bătrânului, iar Pascalopol o ocrotește pe Otilia. Moș Costache amână s-o înfieze; Stănică îi fură banii, iar bătrânul moare. Otilia pleacă cu Pascalopol și se căsătorește cu el, iar Felix devine medic și profesor. Rezumatul pe etape este mai sus, dar citește romanul întreg.

  2. 2.Cum o caracterizez pe Otilia?+

    R.:Începe cu statutul social: fiica vitregă a lui moș Costache, orfană, niciodată înfiată. Continuă cu statutul psihologic, veselă, spontană, iubitoare de muzică, dar imprevizibilă, și cu cel moral, bună, dar lucidă în privința viitorului ei. Alege o trăsătură, de exemplu imprevizibilitatea, și ilustreaz-o prin două episoade: plecarea pe neașteptate la Paris cu Pascalopol și alegerea de la sfârșit, când se căsătorește cu el, nu cu Felix. Încheie cu două elemente, de exemplu perspectiva multiplă și titlul.

  3. 3.De ce se numește romanul «Enigma Otiliei»?+

    R.:Pentru că Otilia este văzută diferit de fiecare personaj și nimeni, nici Felix, nu înțelege până la capăt de ce face ce face. Călinescu îl intitulase inițial «Părinții Otiliei», titlu care trimitea la tema paternității. Titlul definitiv mută accentul pe misterul personajului, iar Eugen Simion amintește că, după autor, enigma ar fi mai degrabă a lui Felix.

  4. 4.De ce este «Enigma Otiliei» un roman balzacian?+

    R.:Pentru că pornește de la un motiv al lui Balzac, lupta pentru o moștenire, și construiește personajele în jurul unei patimi dominante: avarul moș Costache, arivistul Stănică, fata bătrână Aurica. Incipitul descrie minuțios strada și casa, iar mediul îi caracterizează pe oameni. În eseu, ilustrează fiecare trăsătură cu un episod, de exemplu sosirea lui Felix sau boala bătrânului, când familia Tulea caută banii.

  5. 5.Cu cine se căsătorește Otilia și cum se termină romanul?+

    R.:Otilia se căsătorește cu Pascalopol, cu care pleacă la Paris, nu cu Felix. Peste ani, Felix, ajuns medic și profesor universitar, îl întâlnește pe Pascalopol în tren și află că s-au despărțit, iar ea s-a recăsătorit la Buenos Aires. Romanul se încheie cu Felix pe strada Antim, în fața casei lui moș Costache, simetric cu începutul.

  6. 6.Pot scrie despre «Enigma Otiliei» dacă subiectul cere un roman interbelic?+

    R.:Da. Romanul a apărut în 1938 și este un roman interbelic, potrivit atunci când subiectul cere un roman interbelic studiat sau un text narativ al lui G. Călinescu. Nu îl folosi pentru un roman postbelic, pentru unul scris după 1980 sau pentru un roman psihologic, al experienței. Numește opera și autorul de la început și urmează exact reperele din subiect.

  7. 7.Ce episoade aleg pentru eseu?+

    R.:Pentru temă și pentru încadrare sunt potrivite sosirea lui Felix în strada Antim și boala lui moș Costache, când familia Tulea îi asediază casa. Pentru Otilia sau pentru relația ei cu Felix poți folosi plecarea ei la Paris cu Pascalopol și despărțirea de la sfârșit. Pentru moș Costache, amânarea înfierii și jaful lui Stănică. Pentru incipit și final, comentează simetria străzii Antim.

Surse

Pagina aceasta e scrisă de noi, nu de CNCE. Stare la 23 octombrie 2026.

23 octombrie 2026

Ultimul subiect.

Verifică-te pe un subiect adevărat de bacalaureat la limba română: subiectele CNCE din 2021–2026, cu baremul și cu eseul corectat după criteriile oficiale.