- Felix Sima
- Statut social: orfan, fiul unui medic, venit de la Iași la optsprezece ani ca să studieze medicina, sub tutela unchiului său, moș Costache; la sfârșit, medic și profesor universitar. Statut psihologic: sensibil, delicat, sincer până la naivitate, dar și gelos, mereu nesigur pe sentimentele Otiliei. Statut moral: nu râvnește moștenirea și privește cu dispreț lăcomia rudelor bătrânului. Trăsătura dominantă este ambiția. De la început își propune să devină un mare medic, iar dezamăgirea iubirii nu îl abate de la acest drum. După despărțirea de Otilia, finalul îl arată ajuns medic și profesor universitar, cum își dorise. Romanul este și povestea formării lui.
- Otilia Mărculescu
- Statut social: fiica vitregă a lui moș Costache, din a doua căsătorie a acestuia, orfană și niciodată înfiată; averea mamei ei a trecut la bătrân. Statut psihologic: veselă, spontană, nebunatică, iubitoare de muzică, dar și imprevizibilă și greu de citit. Statut moral: bună și generoasă, mai ales cu moș Costache, dar lucidă în privința propriului viitor. Trăsătura care o definește este imprevizibilitatea. Pleacă pe neașteptate la Paris cu Pascalopol, spre surprinderea lui Felix, iar la sfârșit, deși îl iubește pe Felix, alege să se căsătorească cu Pascalopol, pe care îl va părăsi apoi pentru alt bărbat. Fiecare personaj o vede altfel, de aceea titlul vorbește despre enigma ei.
- Costache Giurgiuveanu (moș Costache)
- Statut social: proprietar de case, tutorele lui Felix și tatăl vitreg al Otiliei, frate cu Aglae. Statut psihologic: fricos, bănuitor, bâlbâit, temător mai ales pentru averea lui. Statut moral: avar, dar cu o duioșie reală pentru Otilia, pe care totuși nu o ocrotește la timp. Trăsătura dominantă este avariția. La sosirea lui Felix se preface că nu locuiește acolo, iar apoi îi încarcă socotelile cu cheltuieli din averea pe care i-o administrează. Spre sfârșit, amână să-i asigure Otiliei viitorul și își ascunde banii în casă, unde Stănică îi găsește. Criticii l-au apropiat de avarii lui Balzac și Molière, Grandet și Harpagon.
- Leonida Pascalopol
- Statut social: moșier bogat, cu moșie în Bărăgan și cu gusturi de aristocrat, prieten al lui moș Costache; un om între două vârste. Statut psihologic: rafinat, cultivat, răbdător, ușor blazat. Statut moral: generos și discret, un ocrotitor al Otiliei, pe care o cunoaște de mică și o iubește oarecum ca un tată, oarecum ca un bărbat. Trăsătura lui este generozitatea. El îl convinge pe moș Costache să pună bani pentru Otilia și îi depune la bancă pe numele ei, iar la sfârșit, după ce se căsătorește cu ea, o lasă liberă când ea vrea să plece. Mulți critici l-au socotit unul dintre personajele cele mai reușite ale romanului.
- Aglae Tulea
- Sora lui moș Costache, soția lui Simion și mama Olimpiei, Auricăi și a lui Titi. Criticii o numesc adesea «baba absolută», după vorbele unui coleg de la medicină al lui Felix. Este autoritară, își tiranizează soțul, îl ține sub aripă pe Titi și o disprețuiește pe Otilia, în care vede o piedică în calea moștenirii. Trăsătura ei este lăcomia: face scandal de câte ori se vorbește de înfierea Otiliei, iar când fratele ei se îmbolnăvește, se instalează cu toată familia în casa lui și o scotocește după bani. Fără remușcări, îl internează pe Simion într-un sanatoriu.
- Stănică Rațiu
- Avocat fără procese, omul Olimpiei, arivistul romanului. Vorbește întruna despre familie, căsătorie și paternitate, scoate bani de la oricine și cară vești dintr-o casă în alta. Trăsătura lui este arivismul fără scrupule. Când copilul lui și al Olimpiei moare, face din durere un spectacol pentru a obține bani și compasiune; la sfârșit îi fură banii lui moș Costache, grăbindu-i moartea, o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și intră în politică. Criticii l-au socotit unul dintre cele mai vii personaje ale cărții și l-au apropiat de Gore Pirgu din «Craii de Curtea-Veche».
- Simion Tulea
- Soțul Aglaei, un bătrân dezechilibrat, aproape senil, pe care toți îl ignoră. Neagă că Olimpia ar fi fiica lui și refuză să-i dea zestre. Cu timpul începe să aiureze, iar Aglae îl internează într-un sanatoriu. Prin el, romanul atinge teme ale naturalismului: degradarea minții, boala, ereditatea.
- Aurica Tulea
- Fiica Aglaei, fata bătrână a romanului, invidioasă și amărâtă. Își caută cu orice preț un soț, iar mama ei o amăgește cu speranțe care nu se împlinesc. În Otilia vede o rivală la căsătorie, iar romanul le pune în antiteză: Otilia este opusul ei prin feminitatea rafinată și prin libertatea gesturilor.
- Titi Tulea
- Fiul Aglaei, un tânăr mărginit, pe care criticii l-au socotit chiar debil, dar pe care mama lui îl răsfață și îl pune înaintea surorilor. Se crede artist. Aglae vrea să-l însoare bine, iar el ajunge în familia Sohațchi, care îi speculează naivitatea.
- Olimpia
- Fiica cea mare a Aglaei, care trăiește cu Stănică Rațiu și are cu el un copil. Simion nu o recunoaște drept fiica lui și nu vrea să-i dea zestre. Copilul moare, iar după ce pune mâna pe banii bătrânului, Stănică o părăsește pentru Georgeta.
- Georgeta
- O cocotă cu trecere în lumea bună, prietena unui general. Felix are o legătură cu ea cât timp Otilia este la Paris. Stănică o cunoaște și el, iar la sfârșit, după ce pune mâna pe banii lui moș Costache și o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta.
- Weissmann
- Un coleg de la medicină al lui Felix, cu care acesta vorbește și despre familia Tulea. Criticul Mihai Novicov observa că prin el romanul atinge frământările politice ale vremii, iar I. Oprișan l-a socotit unul dintre tipurile balzaciene ale romanului, alături de moș Costache și de Aglae.